First snow

Astazi a nins. Gandurile din sosetele flausate cu zane ies la iveala zgomotoase si persistente. Ce ai facut? Ce simti? Ce se mai poate intampla? De ce nu se intampla? De obicei am nevoie sa imi pun niste intrebari, astazi simt nevoia sa primesc niste raspunsuri. A fost doar euforia cauzata de licoarea lui Bahus(:)) si de stare de bine in care ma aflam sau e altceva departe de puterea mea de intelegere...

Mi-e frica de sentimente pe care nu le cunosc. Imi provoaca o stare de anxietate avansata. Astazi fug de mine copiii, copii care de obicei erau singurii carora le puteam povesti gandurile mele. Vreau acasa desi sunt acasa. Vai Doamne, urasc senzatia asta pe care o am in stomac mai mult decat orice pe lume dar in aceelasi timp e unica senzatie care ma face fericita, diferita, implinita.

Stiai ca mi-se pare ca sunt cea mai urata fiinta de pe pamant cand ma privesti dimineata si cand realizez ca nu mai am pic de fond de ten pe fata, nici o urma de creion dermatograf sau de gloss. E frustrant. Tip in interior la fiecare privire a ta. Prima zi, prima noapte.

O sa imi pun caciula si o sa o port cu dragoste, numai astazi.