Am terminat un an greu zic eu din multe puncte de vedere. Ma gandesc ca eu,si poate mai sunt multzi ca mine,am alta imagine asupra terminari anului. Pentru mine anul se termina cand se termina scoala. Atunci e momentul cand simt ca "s-a mai dus un an". Sfarsitul anului scolar e sfarsitul anului pentru mine. Imi aduc aminte cand eram mica si se termina scoala la 15 septembrie se incheiau mediile, o serbare, un suc si dupaia vacantza cu bunicii la herculane sau la felix, cu mama si cu tata la mare ,mai mergeam in vreo tabara...simtzeam vara. Si acum cand imi aduc aminte de aceea perioada simt ca sentimentul de vara e palpabil, simt soarele copilariei in mana.
Acum, anul acesta e primul an din viatza mea in care vara mea e o vara tarzie,tomnatica aproape, are gust de bucurie combinat cu melancolie si pe alocuri chiar tristetze. Ma bucur, ma bucur sincer ca am intrat la stiinte politice cu 9,00, stiu ca am muncit pentru nota asta mult mai putin decat au muncit altzi dar norocul ti-l faci uneori si cu mana ta. Ma bucur ca am intrat desi stiu ca sistemul romanesc de invataman e aproape la pamant si ca o facultate in Romania de azi poate sa o faca oricine...totusi ma bucur. Bine, bine si de ce tristete atunci? Pai in ultima vreme simt cum trece timpul, ii simt sueratul in urechea dreapta. Faptul ca s-au dus ani de liceu, ca mai am ceva si fac 20 de ani, ca poate in curand ma apuc de munca ma infioara. Ma furinca pielea numai cand ma imaginez in spatele unui birou secretara sau mai stiu io ce receptionista. DoAmNe...stiu ca multora li-se pare o imagine mult mai frumoasa decat aia cu lucratorul de la mc' dar eu cred ca ala de la mc' e mult mai fericit decat ala dintr-o multinationala...nu stiu asa am eu senzatia. E ca si vorba aia "Mai bine un Socrate nenorocit, decat un atelt multumit."
In fine trecand peste asta...consider ca am niste probleme serioase in ceea ce priveste scrisul. Ieri vrand sa ii scriu un mail cuiva de peste mari si tari am realizat ca nu pot sa scriu. Trebuia sa ii povestec de balul de absolvire,de bac,de admitere , ca m-am certat cu X cu Y si parca nu imi venea sa ii scriu nimic si atunci am realizat o chestie foarte dubioasa. Atunci cand evenimente importante din viata ta se succed cu viteza maxima nu itzi mai ramane timp sa te uitzi inapoi, nu potzi nici macar sa le povestesi, e suficient gandul ca le-ai trait. Deci mai am nevoie de ceva timp draga andreea pana ce o sa am puterea necesara sa itzi povestesc cum a fost. Departarea e uneori o piedica mare intr-o prietenie.
Poate deaia m-am apucat si de scris pe blog...pentru ca am impresia ca nu mai pot sa scriu.
Ironia e ca acum realizez ca am reusit sa scot ceva randuri...
Posts
