Inceputurile de drum itzi apartin

AM: unghii rosii, piele bronzata, par saten deschis frumos de soare, ganduri plimbarete prin cotloanele sufletului, fluturi in stomac, vise absurde si perverse, telefonul mobil roz cu mesaje scrise intr-o limba sanscrita, planuri multe, ganduri de maritis, pantofi cu toc inalt, parfum cu aroma de mar verde, dor de duca desi abea am venit, chef sa alerg spre mare cu toata puterea mea si sa ii zic ca am inceput sa o iubesc parca si mai mult, suflet chinuit, vise distruse de aroganta si de instabilitate.

NU AM: certitudini, pe cine sa tzin de mana, bilet de calatorie spre nicaieri, benzina sa plec la mare, tupeul sa sun, mesaje cu data de astazi, curajul sa vorbesc despre iluzile pe care mi-le fac, baterie la iPod, somn.

Plec...

Plec si imi pare bine. Galeti de ploaie care sterg amintirile dureroase, frustrarile si intrebarile fara raspuns. E ca intr-o pictura avangardista din care nu intzelegi nimic daca privesti numai detaliile. Sper cand ma intorc sa am o privire de ansamblu asupra chestiei astea care de doua saptamani cica tot viatza se numeste. Ma mananca talpiile si creierul si palmele de dorinta de a uitat macar pentru cateva zile de "forme fara fond" si de halucinatii traite la intensitate maxima care au scos ulterior tot ce e mai surprinzator din mine.
Cum e cu plecarea, cu emotiile dinainte, cu noapte ce preceda plecarea teoretizata de mine din cartiile copilariei ca "Ciresarii"? Parca nu mai este la fel dar tot am dorinta de a rupe cu dintii hartile, de a bate pana la epuizare drumuri nestiute, de a cunoaste, de a intalnii, de a vorbi un amalgam de limbi stiute numai de cei care pleaca mereu in cautare de nou. Nu fug. Doar plec, ceea ce inseamna ca DA, urmeaza sa ma si intorc pentru a o lua de la capat. Sper doar ca voi avea forte proaspete pentru a ma lupta cu himerele si balaurii din viata mea.

P.s A plecat regele ramane legenda!
Heal the world!