Tu,Eu,Noi

Miros de tigara asortat cu o aroma puternica de citrice combinat cu mirosul de vata de zahar ars...este singurul lucru clar din noaptea aia. Ma furnica pielea si cred ca am gasit esenta miresmei eterne.
Tu tragand calm din tigara, odihnindu-ti obrazul in podul palmei, facandu-ma sa itzi simt furtuna din interior cu toate ca felul in care incerci sa itzi disimulezi trairile m-a pacalit pentru o fractiune de secunda.
Eu transformata intr-o mana de om, cu stomacul contractat permanent din pricina crampelor abuzive care imi lovesc corpul. Miros a citrice si simt asta, incep sa ma urasc pentru ca am exagerat cu parfumul, sa fiu inodora acum ar fi insemnat sa nu exist, si da cu siguranta asta ar fi fost mul mai bine. Nodul din gat mi-a stopat de mult respiratia, si deaceea simt linistea respiratilor noastre care au incetat cu ceva timp in urma.
Noi , aruncati in parti diferite si totusi uniti intr-o singura poveste. Imi vine sa plang cand iti simt chipul intre degetele mele pictate cu oja roz scorojita de pe unghii. Stiu ca imi este atat de frica sa te ating, nu vreau sa te spargi, nu vreau sa mai scoti nici un cuvant care sa imi sparga sufletul.
Noi mirosind a mahmureala, cu soarele batandu-ne sarcastic in ochi ca si cum ar vrea sa ne spuna "Aici se termina povestea voastra.", intr-un pat de hotel cu asternuturi albe, simtindu-ne rau ca uneori si noi ne putem simti atat de bine. Eu nu ma misc ca nu vreau sa rup vraja, tu te ridici firesc si uitand neglijent sa respiri te uitzi la ceas. Mie mi-se face frica.
Noi despartiti de o masa, despartiti de un drum, despartiti de niste vorbe. Mie nu imi mai e frica, ma ridic de la masa si ma duc sa imi iau alta bricheta, nu mai vreau sa o folosesc pe a ta. Ochii tai se incrunta si dincolo de asta simt durerea, si mi-se face frica iar, pentru ca stiu ca ma asteapta si pe mine aceeasi durere.
Tu ma suni si ma suni iar si nu te lasi pana cand nu auzi "Alo". Simt ca e lupta noastra pe care tu oricum ai castigat-o demult dar eu niciodata nu ma las invinsa definitiv.
Eu astept, sper , scriu pe blog si visez ca proasta ca poate cine stie: eu, tu, noi nu a incetat niciodata sa existe nici in mintea ta. Odata si odata as vrea sa vad, ca stii, ca poate mai e ceva de facut.

Marea...

Imi era asa un dor de mare...si m-am bucurat mult sa o vad si mi-am dat seama ca poate si ea s-a bucurat sa fie vazuta de puzderia de lume ce fu' pe litoral zilele astea. A fost frumos la mare, nu zic mai mult ca imi e sa nu stric vraja. Nu a fost frumos frumos frumos dar per total a fost bine.
Eu parca am fost eu si m-am simtit bine in pielea mea. Nu zic acum de totzi parvenitzi peste care am dat ca nu are rost sa stric momentul. Traiesc din amintiri momentan asa ca mi-e frica de cuvinte.
Am o problema, nu pot sa mai ascult Vama Veche, adica melodiile vechi. Ieri am incercat in masina si m-a lovit un plans si niste frunicaturi in stomac maxime. Am regrete multe in ultima vreme si deci  cum scap de ele?E nasol sa iti auzi gandurile la volum maxim...