E decembrie.

E decembrie si nu am scris delooc. E frumos in decembrie sa scrii despre cadouri despre Mos Craciun, despre spiritul Sarbatorilor si totusi eu nu am scris.
As vrea acum sa scriu despre cat de greu e sa pierzi pe cineva drag, dar nu pot scrie nici despre asta, nu ma lasa un nod in gat, un nod in suflet. Parca tastarura, cuvintele, literele si semnele de punctuatie sunt atat de artificiale in fata sentimentului pe care il simt.
Si despre ce sa scriu totusi gandindu-ma ca aparent nu pot sa scriu despre nimic. O sa scriu insa despre orasul care mi-a salvat Craciunul, care m-a scos din prapastie si mi-a aratat ca intotdeauna exista si o lumina undeva, chiar daca e departe. O sa scriu despre Viena, careia vreau sa-i multumesc ca unei doamne de origine burgheza care se opreste sa-i intinda un covrig cersetorului muribund si infometat. Multumesc!

Miroase a Gluhwein si a Punch si mie imi curg lacrimile uitandu-ma fix la luminitele care orneaza strada ce duce de la palatul Hofburg la Stephansdom. Ma intreb cum am ajuns aici in locul asta. Daca ar fi si el aici sa vada feeria asta de beculete, ce ar zice? Oare cum ar reactiona? Asta nu o sa stiu niciodata. Simt cum ma frige palma stanga. Tocmai mi-am cumparat un pachet de castane. Imi era dor sa mananc castane. E frig si imi place, e foarte frig, dar frigul ma face sa uit, ma face sa ma gandesc doar la clipa curenta si la cum sa fac sa nu imi mai fie asa frig. Ma uit prin vitrine, ma simt ca la expozitie deoarece intodeauna mi-sa parut ca vitrinele marilor firme arata ca un vernisaj in aer liber. Ma gandesc sa fac un plan de bataie pentru cumparaturile de maine. Ce ciudat suna, dar imi place sa ma gandesc la cumparaturi pentru ca ma fac sa nu mai gandesc. Ahh maine pe Mariahilferstrasse, o sa cumpar cadouri si o sa imi iau si eu ceva, cizme ,ceas, geanta inca nu m-am hotarat. Ce comercial , dar sincer asa e frumos Craciunul, la inceput ai o lista lunga in cap iar pe 24 decembrie pui capul pe perna multumit si fericit cu gandul ca ai indeplinit tot ce aveai de indeplinit. Te simti multumit ca ti-ai atins obiectivele. De fapt viata in general e despre obiective. Important e ca obiectivele care le ai de indeplinit in aceasta perioada sa fie invaluite in ceva sacru, aproape sfant.
Am luat un ingeras de lemn de la casutele de lemn insiruite in fata primariei, mi-a placut fata vanzatorului asa mult, era un om bun sunt sigura de asta. Si ingerasul e frumos o sa-l pun in partea de sus a bradului ca acolo imi place mie sa pun ingerasii.:))
Miroase a Gluhwein dar nu mai plang, Viena m-a salvat. Cu mirosurile ei alese, cu eleganta si caldura ei m-a facut sa intzeleg ca pe cei plecati dinte noi nu o sa-i mai putem aduce niciodata inapoi. Important e sa stim sa-i tzinem langa noi pe cei dragi care acum sunt cu noi.
P.s Cred ca o sa dau ingerasul cadou cuiva drag. Asa e frumos in decembrie sa daruiesti din inima.