Fight!

Imagineaza-ti cum castigi batalii sau chiar intregi razboaie, cum iesi triumfator din lupte cu capul sus si cu sabia inaltata spre cer in semn de multumire pentru divinitate. E atat de usor pentru mintea umana sa-si imagineze victorii sarbatorite cu fast zile si nopti incat cine oare se mai gandeste la infrangere?
Un barbat imbracat in zdrente cu parul ravasit si ochii tulburi, descult si macinat de foamte si de frig canta un cantec catalan pe care mi-l canta bunica cand eram de o schioapa. Acest barbat surprinzator dar nu mi-a produs mila, din contra am nutrit un sentiment de admiratie, considerand ca nimeni in starea lui nu ar putea sa cante nimic, cu atat mai putin acest cantec copliaresc plin de voiosie si entuziasm.
In fiecare minut al vietii cand m-am simtit invinsa sau rapusa de greutati mi-am amintit de barbatul acela in zdrente cantand cantecul copiilor, si cand ma gandesc la el stiu sigur ca nu exista infrangere definitiva. Exista victorii rasunatoare, batalii pierdute, capuri plecate, dar niciodata nu exista infrangere defintiva. Omul nu inceteaza niciodata sa lupte chiar si atunci cand se considera invins. Un cantec, un zmbet, un fior dezgroapa securea razboiului din tenebrele sufletului si omul incepe sa lupte uneori realizand ca de fapt niciodata nu s-a oprit.
Toti luptam, sau cel putin asa imi place mie sa cred.
Eu lupt azi pentru vise, pace si zbor. Maine voi lupta probabil pentru dragoste, putere si bani. Cine stie...niciodata nu avem certitudini in ceea ce priveste lupta, ea poate fi in zadar sau ne poate indrepta spre lupte si mai grele care insa ne vor oferi satisfactii si mai marete.