O senzatie de anxietate, o senzatie de infatuare , o senzatie de deziluzie. Aceste trei senzati sau mi-as permite sa le numesc trairi pot arunca un om in niste tenebre ale sufletului greu de imaginat. Pasind in fatza ti-e greu sa ajungi la final sa intelegi finalul, sa-l acceptzi. Ai vrea sa spui stop dar dar degeaba, pasesti inainte nefiresc de cumpatat si cu toate astea nu poti sa te opresti. Dualitate trup suflet se manifesta in acest caz ireversibil si in totala neconcordanta. Uneori trupul o ia cu mult inaintea sufletului care simte necesitatea sa zaboveasca un pic in pragul usii pentru a asimila impactul transformari.
Nu vreau sa trec pragul, vreau sa stau in prag si ocazional sa ma pot intoarce spre nucul din gradina. Mi-e frica sa intru in casa sa ma asez in pat si sa inchid ochii.
P.s Poza o am in cap,din pacate nu si in calculator.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment