Am fost la voronet. De fiecare data cand merg in Moldova raman surprinsa de cate ceva. A fost a treia oara cand am fost la voronet si m-a intristat faptul ca acest loc absolut superb cu manastirea Voronet care este unica nu progreseaza. Se fac pasi mult prea mici pentru renovarea manastirii. Sper cu toata aversiunea pe care o am pentru gigi becali sa faca el ceva pe acolo, ca asa se aude prin sat cum ca domnu' becali doneaza pentru manastire. Ideea e ca daca face asta foarte bine nu conteaza in aceasta discutie alte insusiri ale acestui domn pe care eu ca si multa alta lume le detestam.
Despre Moldova asadar imi trezeste amintiri frumoase de cand eram copil si am mers cu tata sau din excursile cu scoala. Cand invatam pentru bac aveam asa un dor domne' de tzara de Humulesti lui Creanga, de povestea de dragoste care m-a fascinat cand eram mica ajunsa prima oara prin locurile astea dintre Eminescu si Veronica Micle, de albastrul de Voronet si de peisaj. Revenind asadar la Voronet am stata la pensiunea elena, o pensiune foarte frumoasa , cu un restaurant care serveste o super mancare si cu raul Moldova putin mai incolo. Frumos loc n-am ce zice...chiar m-a impresionat. E liniste si seara e un cer instelat de mare efect. Vroiam sa merg la Agapia dar nu am mai avut timp...mi-a parut rau. Ideea este insa ca de fiecare data cand revin ma bucur pentru ca simt ca descopar ceva nou insa ma intristez pentru ca imaginea din copilarie se pierde treptat. Vedeam Voronetul copilariei mele locuit de maicute simpatice, incarcat de povesti, alaturi de tata care era desi suna surprinzator parca era alt tata p atunci. Azi e un loc la fel de minunat insa istoria care am invatat-o in scoala ii da alta imagine, povestile au disparut, maicutele sunt batrane si fac eforturi sa stranga donatii din toate partile pentru a salva manastirea. Ramane un loc frumos dar cand eram mica era un loc de vis. Nu mai vorbesc despre masinile de italia care asculta manele ca as strica farmecul locului. Asa e peste tot la noi avem o tara frumoasa pacat ca e locuita de unii de care nu scapi oriunde te-ai duce. Nu le-as zice tarani pentru ca pe mine cuvantul asta ma duce cu gandul la o imagine extrem de nobila ..le-as zice cocalari sau mai stiu io cum.
In orice caz si la noi e frumos, trebuie doar sa ignori unele detalii.
P.s De Humulesti lui Creanga inca imi mai e dor dar o sa fac eu cumva sa ajung si acolo.

No comments:
Post a Comment