Imagine

Cum ar fi...

2010-06-30T17:02:00.000-07:00

Sunt oameni, jumatati ale sufletelor noastre care ne completeaza si care ne intregesc ca fiinte umane. Langa ei stam pana la final si murim in cel mai fericit caz tinand de mana un astfel de om, un astfel de suflet. Ii apreciem si ii iubim si recunoastem faptul ca fara ei viata noastra ar fi incompleta si lipsita de sens, si totusi...

Exista oameni in care iti oglindesti intreaga ta fiinta. Narcisismul sau lipsa disperata de confirmare a propiei persoane ne face sa ii iubim pe acesti oameni intr-un mod bolnavicios si aproape obsesiv. Eu am intalnit un astfel de om. Imi place cum vorbeste fara sa dea detalii prea multe, fara sa foloseasca diminutive si fara sa puna prea mult suflet din cauza fricii de a nu fi ranit pentru ca asa vorbesc si eu si asa am vorbit intodeauna. Imi place ca rade rar din suflet si o face numai cand se simte in totala siguranta alaturi de cei care ii sunt alaturi, pentru ca nici eu nu rad decat uneori iar cand o fac rad din suflet si numai alaturi de cei care imi sunt dragi. Imi place ca stie sa umple pagini intregi cu ideei ciudate dar care ii sunt busola pentru a se gasi pe sine , pentru ca si eu ma caut in cuvinte si reusesc uneori sa ma regasesc. Nu imi place ca ma face sa plang dar si eu ii fac pe altii. Nu imi place ca face tot timpul exact ce as fi facut eu si ca stie sa joace jocul asta mai bine decat mine, dar exista jocuri pe care si eu le joc mult mai bine ca altii. Si deci, cum ramanem??

Cum ar fi daca amandoi am pune stop? Cum ar fi daca am intelege ca trebuie sa ne oprim undeva? Ar fi plictisitor si previzibil.

Exista oameni pe care nu trebuie sa ii iubim din simplul motiv ca sunt exact ca noi.

Good morning sunshine

2010-06-23T15:48:00.001-07:00

Astazi soarele o sa rasara altfel, o sa fie totul limpede ca si cum tu numai existi, esti mort. Am invatat ca exista oameni goi fara esenta, in sufletul lor este intuneric cum este subpamant pe taramul lui Hades. Este intuneric la tine in suflet si nu meriti sa iti aprinda nimeni lumina. Viata ta merita sa fie ironic de mediocra pentru ca tu nu stii nimic, habar nu ai nici cum sa mirosi o floare. Esti pustiu si singur si asa meriti sa fii pentru totdeauna.

Mi-e sila de mine acum ca ti-am dat o sansa, doua ,trei, ca mi-am facut sperante aiurea pentru un individ atat de anost. Lasa-ma!!... eu pot mai mult, stiu mai mult si vreau mai mult tu esti doar un nemernic de suflet in agonie.

Astazi o sa fie o zi diferita de toate cele de pana acum. Eu mi-am regastit orgoliul, demnitatea si m-am imprietenit iar cu eul meu rational. De astazi gandim rational si lasam inima intr-un ungher ascuns. Ea inca sangereaza si nu am nici o dorinta sa o vad asa. Pentru o perioada trebuie o dam deoparte, acolo unde ii este locul, sa sangereze in nestire pentru toate greselile pe care le-a comis. De astazi nu mai am inima...

i lost it

2010-06-02T16:13:00.000-07:00

Se intampla uneori sa pierdem lucruri pe care nu le mai putem recupera niciodata. Sunt lucruri pe care le ai mult timp cu tine si uneori poate simit nevoia sa scapi de ele dar ele raman cu tine ascultatoare si cuminti, perseverente in a itzi arata ca locul lor e cu tine. Si deodata brusc le pierzi. Din neatentie, din nepasare, din dorinta de schimbare, din cauza varstei tampite la care te afli ajungi cumva sa pierzi acel lucru care era atat de al tau dar pe care uneori simteai ca ar trebui sa il imparti cu altcineva.

Tu ai venit si ai vrut sa iei totul. Cu ochii inchisi te-am lasat sa imi cotrobai prin suflet, sa pui stapanire pe propiul meu trup, sa imi iei chiar si visele facandu-le cu tine si despre tine. Nu am regretat nici o secunda ca ai luat tot pentru ca eu ti-am dat tot pentru ca asa am simtit ca trebuie sa fac ca sa-mi incetinesc bataile intolerabil de rapide ale inimii. Tu spuneai printe mangaieri si asternuturi rascolite ca o sa fie bine... si eu te-am crezut.

Ciudata senzatie sa simti ca numai ai nimic, nicaieri, nicicum. Esti un hot,las,inuman,un om de nimic fara suflet,fara vise, fara idealuri. Ma ai pe mine toata cand eu nu ma mai am deloc. Te-as condamna la 80 de ani de singuratate si la inca 80 de incertitudini. Dar eu din pacate nu sunt nici o instanta judecatoresca. Eu te condamn sa te iubesc mereu si pentru totdeauna pentru ca tu ai furat de la mine ceva ce eu nu voi mai avea niciodata.

Big lights will inspire you

2010-03-28T15:05:00.000-07:00

Aud tocuri zgomotoase pe ciment proaspat uscat ...Vad ruj rosu in straturi cat mai dense, unghile roz aprins, fusta scurta inflorata si... Simt un parfum puternic si extrem de dulce.Ma uit in oglinda.

Nu stiu de ce tresar de fiecare data cand vad imaginea asta, ar trebui sa ma obsnuiesc. De cateva luni asta reflecta oglinda mea joi, vineri si sambata seara. Imi e ciuda tot timpul pe tipa din oglinda ca pare sa nu aiba nici o grija. Are tenul curat si bronzat, ochii ei nu au cercane si mainile nu ii tremura.

E 6 dimineata. Tipa din oglinda vine acasa ametita de alcool. Se demacheaza si incepe si imi spune povesti de prin locurile in care a umblat in noapte respectiva. Uneori rad, alteori fac ochii mari si simt tentele sexuale pe care le da tipa povestilor ei fara sa ii pese. Rade zgomotos de baietzii pe care i-a cunoscut, isi barfeste prietenele ametite si ele de alcool care au facut lucruri stupide, planuieste urmatoare iesire fiind deja hotarata ce rochie v-a purta si apoi cade intr-un somn fara vise cu un suras pe buze.

Ieri cineva a suparat-o pe fata din oglinda si nu i-am mai zarit reflectia ca de obicei. M-am indreptat atunci eu spre oglinda si am inceput sa imi studiez chipul. Se vedea cu ochiul liber ca am plans, aveam cearcane, imi tremurau mainile, parul nu era ca al tipei frumos ondulat pe umeri ci strans intr-o coada rigida la spate. Semanam, totusi foarte mult la trasaturi si la expresia fetei.

S-au aprins luminile in oras. Fata din oglinda a aparut inca odata, captivata parca de manuchiul fosforecent de lumini colorate. A lasat-o acasa pe prietena ei cu ochii plansi si maini tremurande. Rade zgomotos, canta si danseaza. Nimeni nu ar fi interesat sa stie ca fata asta aparent plina de viata , are acasa o prietena care plange dupa inimi frante.

2010-01-25T04:48:00.000-08:00

Nu cunosc suflet sau ratiune care sa nu simta un gol mare in stomac cand jumatatea ta pleaca de langa tine si se intregeste prin alta jumatate. Eu am dat pumni in pereti, mi-am facut strategii de razbunarea, am facut gesturi necugetate doar doar poate o fac sa se intoarca. Sa vina inapoi si sa face eu ce vreau cu ea, pana imi gasesc eu alta jumatate care sa ma reintregeasca.

E bizar insa ca acum nu simt nimic. E totul mort in interiorul meu, e o liniste funebra si canta doar orga rutinei zilnice. Ratiunea mea nu strabate ungherul acela intunecat nici macar prin dorinta de a scapa odata si pentru totdeauna de durere. E ca o bomba cu ceas de care nu vreau sa ma apropi. Nu mi-e frica. Nu vreau sa gandesc in directia aceea.

Pun punct. Incerc sa-mi promit ca de data asta nu mai cedez. Starea asta dispare. Acum.

Astazi am incetat sa mai sper la ceva pentru noi. Sper insa ca totul sa se termine cat mai repede si sa doara cat mai putin. Unde ziceai ca ai pus tequila?

I don't belive in coming backs

2010-01-04T14:55:00.000-08:00

Am ochi albastri cu care te privesc si tremur. Mi-e frica de ce simt in interiorul trupului asta transformat in stanca de piatra peste noapte. Pe mine cand ma raneste cineva ma ridic si fug. Nu stau, nu scancesc, nu plang si nici macar nu incerc sa mai raman cumva in tine sa stii ca m-ai ranit. Eu fug repede si respir sacadat.

Acum parca ma prinde cineva de picioare. Himerele se rotesc si ma ia cu ameteala. Ma opresc, am incetat sa mai fug, ma intorc, derulez filmul si inchid cutia cu pantofi. Ahh, am uitat sa mentionez ca eu alerg mereu pe tocuri. E iar luna mai si noi doi mirosim din nou a trenuri cu dor de mare. Auzi sueratul trenului, prinde-ma de mana si trage din tzigara noastra. Sa iti spun "te iubesc" e putin acum, si plang de fiecare data cand te sarut. Niciodata nu am crezut mai vehement decat atunci ca ma pot sufoca de atata iubire. Ma durea in piept si in gat si in suflet, mi-se taia respiratia cand te priveam dar traiam fara aer pentru ca respiram dragoste.

Paharul cu Cola imi cade din mana "prea aberez, mai da-o naibii!".Nu, eu nu cred in reveniri spectaculoase, in reintoarceri, in impacari fara urme adanci lasate in suflete... eu nu cred ca ceea ce a fost se va mai intoarce vreodata deoarece pur si simplu numai cred in tine .

Si cand te gandesti ca impreuna impleteam vise din fire de nisip si nu ne plictiseam niciodata...

2009-12-20T10:00:00.000-08:00

Astazi cu toata vremea oribila de afara, cu toate tzipetele si urletele din jurul meu, cu toate apelurile pierdute si cu toata diperarea care ma apasa la sfarsit de an am incercat sa inteleg de ce totusi intr-un ungher indepartat al sufletului meu iubesc neconditionat luna decembrie. Si pus pe hartie cam asta a iesit....

Iubesc luna decembrie pentru ca

imi aduce aminte de copilarie intr-un mod in care nici o alta parte a anului nu o poate face. Privindu-ma din exterior in decembrie tot timpul ma vad si ma simt copil, si parca totusi e ceva schimbat.

e luna in care imi este imposibil sa fiu singura , caracterul singuratic pe care il am uneori fiind lasat sa lupte fara izbanda.

copii sunt fericiti si viseaza cu ochii deschisi la Mos Craciun si la povesti de iarna.

miroase a scortisoara si a mere coapte, a vin fiert si a castane, a brad si a cozonaci.

ninge uneori ca in povesti si chiar daca stiu ce urmeaza a doua zi, ma bucur sincer si din tot sufletul de prima zapada.

vad fetze noi, oameni de care mi-a fost dor si se intorc acasa sau oameni care pe tot parcursul anului sunt coplesiti de greutati si numai de craciun isi permit sa se bucure cu adevarat.

imi rasuna in cap colinde.

mama si tata sunt din nou mama si tata. Certurile pe masina, pe iesitul in oras, pe bani dispar pentru ca de Craciun familia revine pe primul loc.

eu chiar il astept pe Mosu' cu sufletul la gura, cu plapuma trasa deasupra capului si astept sa vina cu sania condusa de reni . E singura poveste in care mai cred cu adevarat si singurul lucru care ma mai tzine in lumea copilariei.

dimineata de Craciun acasa miroase ca nimic altceva din lumea asta. Nu as da o dimineatza de Craciun acasa pe nimic in lume numai pentru simplul fapt ca imi este imposibil sa o reproduc in orice alta parte.

First snow

2009-12-12T06:58:00.000-08:00

Astazi a nins. Gandurile din sosetele flausate cu zane ies la iveala zgomotoase si persistente. Ce ai facut? Ce simti? Ce se mai poate intampla? De ce nu se intampla? De obicei am nevoie sa imi pun niste intrebari, astazi simt nevoia sa primesc niste raspunsuri. A fost doar euforia cauzata de licoarea lui Bahus(:)) si de stare de bine in care ma aflam sau e altceva departe de puterea mea de intelegere...

Mi-e frica de sentimente pe care nu le cunosc. Imi provoaca o stare de anxietate avansata. Astazi fug de mine copiii, copii care de obicei erau singurii carora le puteam povesti gandurile mele. Vreau acasa desi sunt acasa. Vai Doamne, urasc senzatia asta pe care o am in stomac mai mult decat orice pe lume dar in aceelasi timp e unica senzatie care ma face fericita, diferita, implinita.

Stiai ca mi-se pare ca sunt cea mai urata fiinta de pe pamant cand ma privesti dimineata si cand realizez ca nu mai am pic de fond de ten pe fata, nici o urma de creion dermatograf sau de gloss. E frustrant. Tip in interior la fiecare privire a ta. Prima zi, prima noapte.

O sa imi pun caciula si o sa o port cu dragoste, numai astazi.

lost causes

2009-12-10T06:58:00.000-08:00

Esti rau, esti invidios, nu faci nimic ca sa te ridici din mocirla in care te afli, nu vrei dar spui tot timpul ca nu poti, te joci cu vorbele fara sa te gandesti la ranile facute altora, nu plangi pentru ca este pueril, nu ai cum sa intelegi copii...ooo da, eu le zic cauze pierdute altii le pot da o insiruire de insusiri mai mult sau mai putin veridice.

Si ce fac eu?

Tin cu dintii de oamenii acestia, le dau sanse dupa sanse, ii las sa ma calce in picioare si dupaia ma ridic si ii iau in brate, ii tin de mana chiar si atunci cand stiu ca au sufletul intunecat, le aprind eu tigara, le sterg eu lacrimile si nu le spun niciodata adio. Ii iubesc cu fiecare por al fiintei mele pentru ca stiu ca nimeni nu le mai da nici o sansa. Vreau sa ii ajut, dar defapt nu pot. Ma lupt cu ei tot timpul, cu toate armele, cu tota sinceritatea care doare, cu toate vorbele grele pe care le poate arunca un om. Paradoxal insa, este ca eu tot timpul ies invinsa, cu o parte de suflet in minus , cu mult mai multe sentimente zdrobite decat mi-as fi putut imagina vreodata. Si totusi eu ii iubesc, fac obsesii si plang...ei intotdeauna ma pot rani pe mine, eu niciodata pe ei.

Concluzia : Am o afinitate pentru cauzele pierdute.

Ochii care nu se vad, se uita.

2009-11-03T13:03:00.000-08:00

Plang a mare. Lacrimile iar mi-au stins tzigara. Ma intreaba Paul "Cum esti?" si nu stiu ce sa ii zici. Maresc ochii si il privesc fix stergandu-mi lacrimile cu manseta de la hanorac "Sunt bine Paul." Imi trag nasul ca copii mici si imi fixez privirea spre farurile masinilor care trec pe langa noi. M-am saturat de atata antagonism, daca nu ti-e bine ti-e rau, daca nu ti-e frig ti-e cald. Mie imi este bine. Ce inseamna a itzi fi bine? Adika am uitat cum arata El cand rade, am uitat de certuri, am uitat ca degetele lui se potrivesc perfect in parul meu si am mai uitat niste lucruri , dar rememorarea lor m-ar face sa nu le mai pot uita.

E groaznic insa faptul ca ii tzin minte fiecare licarire a ochiilor, fiecare spranceana ridicata intreabator. Si atunci? Stii care e paradoxul ca am impresia ca ochii se uita ultimii sunt ultima faza a uitarii. Deci daca ti-am uitat ochii te-am uitat de tot dragule.

Votul tau conteaza!

2009-11-01T14:39:00.000-08:00

Da stiu ca suna a stupizenie, a slogan de campanie electorala, a minciuna gogomanata, dar eu chiar cred ca noi astia mai tineri cu timpul si depunand un minim de efort putem schimba ceva aici in tara asta numita Romania. Daca nu facem asta pentru noi macar sa o facem pentru copii nostri si daca nici pentru ei atunci macar pentru nepotii nostri. De cand ma stiu am auzit despre generatzia din care fac parte ca suntem o generatie de tranzitie, o generatie de sacrificiu, o generatie de cobai. Ei, si ce? Foarte bine, totul trebuie sa porneasca de undeva. Daca noi suntem bariera intre mentalitatea veche si cea noua atunci sa incercam sa ne tzinem bine de maini si sa fim o bariera puternica, nimic din ce e vechi sa nu treaca in partea cea noua.

Mi-se pare o prostie ce face Chirila, ce face Badea cu incercarile astea de a ne spune ca da "oricum totul e de cacat" ,"ca avem niste candidatzi de toata jena la presedentie", "ca Romania e o tara frumoas pacat ca e locuita", "ca hai sa huiduim candidatii ca asta o sa schimbe ceva". Nu asta nu o sa schimbe nimic, masele care huiduie nu simbolizeaza spiritul civic care ar trebui sa existe in fiecare dintre noi, macar pe fondul ca nu am avut voie sa il avem timp de 50 de ani. Lor le este usor sa faca afirmatii de acest gen deoarece nevoia lor de schimbare nu este atat de mare precum este nevoia noastra(oamenii de rand) de schimbare. Ce intzelege un tanar de 18 ani care vrea sa voteze pentru prima oara in noiembrie, cand il vede pe Chirila, pe a carui "am doar 18 ani" abea a dansat la majorat, ca instiga la huiduiel pentru candidatii prezenti in cursa prezidentiala??? Intzelege probabil ca nu trebuie sa mearga la vot, ca nu e bine, ca e o prostie. Faza nasoala e ca votul lui chiar poate fi foarte usor falsificat si dat unei persoane care nu va face nimic pentru ca pustiului de 18 ani sa ii fie bine. E trist, si inloc sa progresam sau sa stagnam noi regresam.

Daca mergem la vot exista sansa si speranta sa ne fure macar mai putin. Sa ii anulam noi cu votul nostru votul unei babe care il voteaza pe Vadim. Sa facem macar ca natie un pas in fata, chiar daca acesta este de furnica, important este ca il vom face. Eu o sa merg la vot si daca nu iese persoana votata de mine promit ca nu o sa consider ca votul meu nu a contat. Poate data viitoare va conta, si daca nu conteaza nici data viitoare promit sa-mi invatz copii sa mearga si ei la vot ca poate odata si odata tot se va schimba ceva.

Seara greceasca cu iz de durere

2009-10-11T05:01:00.000-07:00

Zorba danseaza isi loveste abuziv mainile de cizmele de piele stranse pe glezna. Se apropie de mine cu ochii fixati spre un punct imaginar din interiorul sufletului meu, bate din picior de sase ori inganand ceva in greaca veche, i-a o farfurie si o tranteste violent de podea. Farfuria se sparge in cioburi mari, cioburi mici aruncate aiurea in toate directile incaperii. Zgomotul farfuriei sparte imi creeaza o senzatie de destindere, de calm, de incredere ,"s-a spart ghinionul" spunea bunica increzatoare in propile vorbe, si eu simt la fel si parca mai e ceva. Imi place ideea de "distrugere". Faptul ca farfuria aceea nu va mai fi niciodata la fel imi da un sentiment nostalgic dupa vechea farfurie. Asa e si in viatza, sunt lucruri care se intampla si care schimba total oameni, vieti, inimi, suflete. Zorba imi zambeste larg parca mandru de actul distructiv pe care l-a infaptuit,e multumit parca de traditia care simbolizea belsugul pastrata din generatie in generatie .

Am ochii rosi de la plans si inca nu ma pot opri, chiar daca imi fac griji pentru cum vor arata ochii mei maine. Scot din mine visele distruse si angoasele cele mai teribile. Stau in genuchi, in sala in care in urma cu doua ore se canta si se spargeau farfurii, cautand cioburi. Vreau sa asamblez farfuria, vreau sa o fac sa fie ca noua, sa poata sa mai fie inca utilizata de meseni la dineuri si cine festive. Ma tai intr-un ciob si incep sa sangerez. Sangele imi spala gandurile, imi spala lacrimile dar nu repara nimic.

Am ajuns intr-o stare in care traiesc pentru a imi face rau. Ma iubesc stiu, altfel probabil m-as fi sinucis demult. Vreau sa ma uit in urma si sa zic "farfuria asta ciobita e parca mai interesanta decat era inainte". Faptul ca ii lipseste ceva trezeste privitorului o enigma, facandu-l pe acesta sa incerce sa gaseasca particica de farfurie care lipseste. Paradoxul este ca niciodata nu va gasi exact particica care lipseste deoarece ciobul aceela a sarit pe rochia femeii din capul mesei iar aceasta s-a dus la toaleta si si-a scuturat elegant rochia de scame si de cioburi. Totul se schimba, nimic nu ramane la fel si chiar daca ciobul va fi inlocuit cu un altul care sa se potriveasca perfect nimic nu e ceea ce pare a fi totusi.

Despre zambetul lui Zorba imi e greu sa imi exprim sentimentele. Pentru mine ramane un barbat care zambeste dupa ce a produs dezastrul. Probabil vad lucrurile intr-o lumina mult prea personala.
"Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teama să nu te înşel pe tine cu tine."Cella Serghi în Pânza de păianjen

Patience

2009-09-23T08:05:00.000-07:00

Uneori imi doresc lucruri care apoi brusc devin cosmaruri si ajung in stadiul in care imi doresc sa nu mi-le fi dorit niciodata. Telefonul meu roz nu mai suna. Asta imi doream. Sa nu mai sune si sa fi tu. Acum inexplicabil as da orice sa sune si sa fi tu. Ce adevar dureros.
Am scormonit in interiorul meu in ultimele zile si am incercat sa imi explic felul agresiv in care am inceput sa intereactionez cu oamenii din jurul meu. Oameni carora le pasa de mine, oameni care ar da orice numai ca sa imi fie mie bine. Explicatia am gasit-o in orele in care imi fixam privirea asupra telefonului sau asupra unor poze electrizate de amintiri. Vreau inapoi atat de rau incat ma agat de orice cuvant care ma duce cu gandul la tine: propozitii scurte, fraze interminabile, onomatopee. Sunt un om atat de mizerabil si de nehotarat, nu stiu ce vreau, nu stiu de ce vreau ce vreau, nu am nici o constanta in sentimente si nu imi place nici in ruptul capului sa astept. Nu am rabdare sa vad ce urmeaza. Vreau totul acum si aici.Heaven can wait.

Marea a inteles si m-a adoptat

2009-09-10T06:18:00.000-07:00

Cade prima frunza ruginita la mine pe pervaz, ploaia e pentru prima oara rece, orasul a devenit din ce in ce mai aglomerat, rochitelor fluide din in pe care nici nu le simteam pe piele le-au luat locul blugii negri si geaca de piele. Ce e asta? Unii ar zice sec "A venit toamna". Eu ma bag in plapuma, imi iau cana de ceai si trag in piept aerul rece care prevesteste durere. Bag capul in perna si strig printre dinti "Vreau la mare!".
Inchid ochii si ma vad pe plaja alergand de nebuna printre valuri, urland in gura mare nonsensuri. Din senin apare un prosop alb care ma strange tare si ma face sa imi fie cald, il sarut usor pe buze si imi continui alergarea haotica.
Sunt singura. Sunt atat de singura astazi. Incepe sa ploua si mi-se pare ca e bine. Imi place ploaia ca imi aduce aminte de mare, e apa e peste tot apa. Vreau sa ma confesez ploii, sa imi devina ea aliatul sufletului pe timp de toamna. La Brasov ne-am imprietenit, a fost fenomenal. Dar acum? Acum mi-e atat de dor de mare, incat simt ca in interiorul meu cineva imi despica sufletul in mii de bucati. Cutite intra in mine si nu curge sange, curge doar dor, dor de mare.
Ma vindec eu. Nu-i asa?!

What about friendship?

2009-08-23T13:41:00.000-07:00

Aveam altceva in cap de scris, dar am primt o veste legata de ceva ce cu doi ani in urma puteam numii zic eu o frumoasa prietenie. Mi-au revenit in minte amintirile frumoase, confesiunile marturisite pe sub plapuma bunicilor cu voce tremuranda sau din dulap cu telefonul in mana, mi-am adus aminte si de analizele facute baietilor, noi fiind ca niste chirurgi batrani si experimentati ce poarta ochelari cilindrici. Aveam planuri de viitor, sperante, ideei pe care sub nici un chip nu le vedeam implinindu-le separat ci tot timpul impreuna, una alaturi de cealalta. Fatalitatea a facut ca drumurile noastre deja despartite sa se desparta si mai mult. Si acum deodata, subit si fara nici un fel de motivatie destinul pare ca vrea sa ne aduc iar impreuna.

Pentru mine lucrul acesta are o nuanta tragica. Am senzatia ca urmeaza sa ma vad cu cineva pe care il credeam disparut, in capul meu ideea asta fusese acceptata si drept urmare nu exista nici o proba demna de a contesta acest lucru. E ciudat. Ma simt stinghera in fatza unei persoane cu care inainte impartzeam si ultimul fum dintr-o tzigara malboro rosu.
Si atunci ma intreb? Prietenia poate fii la fel dupa ani de tacere, dupa doi ani fara sa stim nimic una de cealalta, prietenii raman prieteni pentru todeauna chiar daca inceteaza sa mai comunice unul cu celalalt? Nu stiu, nu am raspuns...o sa vad. Desi tare imi e teama ca o sa asist la o mascarada de genul "10 zile sa ne prefacem ca suntem BFF" sau ceva de genul, cand in esentza totul va avea gust de incercari disperate de a face totul cum a fost si nu de a progresa intr-o directie sau alta.
Stiu din experientza ca pentru a mentine o prietenie cu tot ceea ce inseamna ea trebuie sa o lasi sa progreseze sau sa regreseze dupa caz si dupa perioada fara sa pui intrebari, fara sa te faci ca observi schimbarile. Totul trebuie sa meraga de la sine, sa fie firesc.
Mi-e frica ca ceea ce urmeaza va fii insa ceva mult mai apropiat de ceea ce inseamna efort, disimulare si poate straduinta de a salva o prietenie ce a fost candva atat de frumoasa. Mi-e frica si imi tremura sufletul. Copilul din mine ce se juca in fatza blocului cu papusile si muta lumea pt un Mc Chicken ma face sa ma inspaimant de ideea unei esuari.
Sting tzigara, inchid lumina, imi iau plapuma si ma culc... sper sa fie bine, sa nu regret nimic.

Te urasc

2009-08-09T13:09:00.000-07:00

Ahhh macel in miezul verii, cu miros inabusitor de hoituri lasate la soare, cu sangele prelingandu-se ingamfat pe suprafete delurite demonstrand ca el este singurul care ramane. Sangele, mereu sangele.
Cand imi inghesuiam capul in obrazul tau drept si simteam venele amandurora pulsand la aceelasi interval, cand imi coloctea sangele in vene de frica simtirilor din stomac, cand imi odihneam fruntea pe ceafa ta mirosind a lemn ud...cand, cand, cand stiam ca sangele tau miroase dumnezeiesc.
Acum nu mai am nimic. Mi s-au ciobit genuchii si parul imi sta sarmos. Cioburi, bucati de obiecte folosite ca parti ale universului meu anterior, cu lume frumoasa si iluzii mincinoase. Un zdranganit familiar imi loveste timpanul si vreau sa zbier de durere. Raspund. Sunt povesti cu tine si despre tine. Durerea imi inunda corpul, bratele ma parasesc in vid, ochii imi devin matzi, sunt palida din nou si picioarele imi tremura nestapanit. Urasc sa vad transformarea asta in oglinda. Ma indepartez. Cum m-ai distrus?
M-ai lasat inainte de tot sa-ti detest ingamfarea,infatuarea, siguranta in propia-tzi persoana. Apoi am inceput sa simt atractia, obsesia, mirajul care te inconjoara. Am cazut, recunosc, in cel mai frumos vis. Nu a durat mult si m-am pierdut aiurea intr-o inchipuire. Si acum? Si acum ce? Ma doare tot, dar am devenit imuna. Lovitura dupa lovitura m-am recladit parca intr-un alt corp.
O iau de la capat peste doua saptamani. Oare mai pot?

Inceputurile de drum itzi apartin

2009-07-22T13:53:00.000-07:00

AM: unghii rosii, piele bronzata, par saten deschis frumos de soare, ganduri plimbarete prin cotloanele sufletului, fluturi in stomac, vise absurde si perverse, telefonul mobil roz cu mesaje scrise intr-o limba sanscrita, planuri multe, ganduri de maritis, pantofi cu toc inalt, parfum cu aroma de mar verde, dor de duca desi abea am venit, chef sa alerg spre mare cu toata puterea mea si sa ii zic ca am inceput sa o iubesc parca si mai mult, suflet chinuit, vise distruse de aroganta si de instabilitate.

NU AM: certitudini, pe cine sa tzin de mana, bilet de calatorie spre nicaieri, benzina sa plec la mare, tupeul sa sun, mesaje cu data de astazi, curajul sa vorbesc despre iluzile pe care mi-le fac, baterie la iPod, somn.

Plec...

2009-07-02T08:43:00.000-07:00

Plec si imi pare bine. Galeti de ploaie care sterg amintirile dureroase, frustrarile si intrebarile fara raspuns. E ca intr-o pictura avangardista din care nu intzelegi nimic daca privesti numai detaliile. Sper cand ma intorc sa am o privire de ansamblu asupra chestiei astea care de doua saptamani cica tot viatza se numeste. Ma mananca talpiile si creierul si palmele de dorinta de a uitat macar pentru cateva zile de "forme fara fond" si de halucinatii traite la intensitate maxima care au scos ulterior tot ce e mai surprinzator din mine.
Cum e cu plecarea, cu emotiile dinainte, cu noapte ce preceda plecarea teoretizata de mine din cartiile copilariei ca "Ciresarii"? Parca nu mai este la fel dar tot am dorinta de a rupe cu dintii hartile, de a bate pana la epuizare drumuri nestiute, de a cunoaste, de a intalnii, de a vorbi un amalgam de limbi stiute numai de cei care pleaca mereu in cautare de nou. Nu fug. Doar plec, ceea ce inseamna ca DA, urmeaza sa ma si intorc pentru a o lua de la capat. Sper doar ca voi avea forte proaspete pentru a ma lupta cu himerele si balaurii din viata mea.

P.s A plecat regele ramane legenda!
Heal the world!

I know a girl who’s like the sea ... I watch her changing every day for me

2009-06-13T04:45:00.000-07:00

Viena again...creeaza un miraj orasul asta asupra mea pe care nu il pot descrie in cuvinte. E ceva unic, desprins parca dintr-o alta dimensiune a sentimentelor. Imi implineste dorintele...si mi-e frig, si tremur parca daca nu o vad o vreme indelungata.

Amalgam

2009-06-07T11:04:00.000-07:00

Foi, miros de cerneala, urme de pix pe unghii portocalii, telefon plimbat de colo-colo, emotie, disperare, ura, miros de genuchi incrucisati...astazi nu ma machiez si nici nu fumez.
Ucid imaginea ta cu mintea, dar nu merge. Stie mintea mea ce stie. Astazi sunt picata din luna si imi place asta, doar ca te urasc mai mult si mai mult si mai mult. Strang in mine ura pentru dragoste, sunt patetica, ma interb oare daca tu esti foarte inutil sau ai si tu utilitatea ta in ceea ce ma priveste. Urlu tare ca sa imi simt plamanii si sa-mi aud glasul ragusit de furie:
-Lasa-ma! Dispari!
A zburat porumbelul de la geam si mi-a parut rau ca sunt atat de egoista, vroia si el sa manance, dar eu om dual cu apaucaturi de strigoi dement l-am alungat. Respir. Ma simt de parca am uitat cum ma cheama. Am fumat ceva? Am baut? Nu nu nu astazi a fost o zi fara vicii si obiceiuri proaste. Si atunci?
Imi place de mine ca am inceput sa am filme, cu tine murind in agonie ca m-ai pierdut, cu tine rugandu-ma sa ma intorc ceva de genul Bodyguard, cu tine scrijelind peretii cu numele meu...ma bufneste rasul ala al meu isteric. De cine rad? DE MINE!
Vine vara...si am si un plan de razbunare! ahaha...acum rad de tine.
Doamne oare am inebunit de tot? Adica, gen sa mi-se netezeasca creierul si sa am mintea limpede?
La naiba...mi-sa rupt o unghie portocalie...o sa revin cu planul de razbunare...daca intre timp nu ma razgandesc si trec direct la fapte ...poate te omor...mai stii...fugi si ascunde-te pescarusi de mare :P

Tu,Eu,Noi

2009-05-15T14:07:00.000-07:00

Miros de tigara asortat cu o aroma puternica de citrice combinat cu mirosul de vata de zahar ars...este singurul lucru clar din noaptea aia. Ma furnica pielea si cred ca am gasit esenta miresmei eterne.
Tu tragand calm din tigara, odihnindu-ti obrazul in podul palmei, facandu-ma sa itzi simt furtuna din interior cu toate ca felul in care incerci sa itzi disimulezi trairile m-a pacalit pentru o fractiune de secunda.
Eu transformata intr-o mana de om, cu stomacul contractat permanent din pricina crampelor abuzive care imi lovesc corpul. Miros a citrice si simt asta, incep sa ma urasc pentru ca am exagerat cu parfumul, sa fiu inodora acum ar fi insemnat sa nu exist, si da cu siguranta asta ar fi fost mul mai bine. Nodul din gat mi-a stopat de mult respiratia, si deaceea simt linistea respiratilor noastre care au incetat cu ceva timp in urma.
Noi , aruncati in parti diferite si totusi uniti intr-o singura poveste. Imi vine sa plang cand iti simt chipul intre degetele mele pictate cu oja roz scorojita de pe unghii. Stiu ca imi este atat de frica sa te ating, nu vreau sa te spargi, nu vreau sa mai scoti nici un cuvant care sa imi sparga sufletul.
Noi mirosind a mahmureala, cu soarele batandu-ne sarcastic in ochi ca si cum ar vrea sa ne spuna "Aici se termina povestea voastra.", intr-un pat de hotel cu asternuturi albe, simtindu-ne rau ca uneori si noi ne putem simti atat de bine. Eu nu ma misc ca nu vreau sa rup vraja, tu te ridici firesc si uitand neglijent sa respiri te uitzi la ceas. Mie mi-se face frica.
Noi despartiti de o masa, despartiti de un drum, despartiti de niste vorbe. Mie nu imi mai e frica, ma ridic de la masa si ma duc sa imi iau alta bricheta, nu mai vreau sa o folosesc pe a ta. Ochii tai se incrunta si dincolo de asta simt durerea, si mi-se face frica iar, pentru ca stiu ca ma asteapta si pe mine aceeasi durere.
Tu ma suni si ma suni iar si nu te lasi pana cand nu auzi "Alo". Simt ca e lupta noastra pe care tu oricum ai castigat-o demult dar eu niciodata nu ma las invinsa definitiv.
Eu astept, sper , scriu pe blog si visez ca proasta ca poate cine stie: eu, tu, noi nu a incetat niciodata sa existe nici in mintea ta. Odata si odata as vrea sa vad, ca stii, ca poate mai e ceva de facut.

Marea...

2009-05-04T14:27:00.000-07:00

Imi era asa un dor de mare...si m-am bucurat mult sa o vad si mi-am dat seama ca poate si ea s-a bucurat sa fie vazuta de puzderia de lume ce fu' pe litoral zilele astea. A fost frumos la mare, nu zic mai mult ca imi e sa nu stric vraja. Nu a fost frumos frumos frumos dar per total a fost bine.
Eu parca am fost eu si m-am simtit bine in pielea mea. Nu zic acum de totzi parvenitzi peste care am dat ca nu are rost sa stric momentul. Traiesc din amintiri momentan asa ca mi-e frica de cuvinte.
Am o problema, nu pot sa mai ascult Vama Veche, adica melodiile vechi. Ieri am incercat in masina si m-a lovit un plans si niste frunicaturi in stomac maxime. Am regrete multe in ultima vreme si deci cum scap de ele?E nasol sa iti auzi gandurile la volum maxim...

Am un dor de duca...

2009-04-13T06:27:00.000-07:00

Vreau sa plec. E ca un drog pentru mine treaba asta cu plecatul, din cand in cand simt nevoia sa plec sa ma detasez de mine, persoana cotidiana imbuibata in rutina, si sa plec undeva unde pot fi altfel. Mi-a zis odata A. dupa o saptamana pe malurile Mediteranei ca sunt schimbata cand sunt departe de casa, ca am un alt punct de referinta comparativ cu acasa in care zilele saptamani au pentru mine o conotatie bine definita. Spune sambata spre exemplu si eu o sa itzi raspund: "somn pana la 10, parc,masa cu ai mei, somn,baie,club."Acum desigur ca unele sambete diferera mult de acest sablon insa aceasta este linia pe care o urmez in general aproape involuntar. Spune insa sambata si mai adauga,nu stiu, Papua Noua Guinee. Nu am o linie de urmat,rezulta ca totul este imprevizibil, rezulta o chestie apropiata de conceptul meu de libertate.

Mda, de fapt vroiam sa precizez ca dorul asta de duca mi-la starnit si un documentar realizat de BBC despre China. Mi-a placut mult, lucru absolut straniu tinand cont ca pe mine nu ma fascineaza asa mult treaba asta cu animalele pe cale de dispartie, peisaje salbatice etc. E absolut frumos...

P.S Am vazut un baiat dragutz in metrou astazi....:)) avea conversi rosii

I'm wasted

2009-03-31T11:02:00.000-07:00

Stiu cuvinte care semnifica lucruri oribile si totusi nu dor atat de tare. Ma doare-n piept, mi-sa redeschis gaura din stomac si tot ce fac, fac degeaba fara ca mintea mea sa se indrepte in vreo directie . Cica "Se salveaza" scrie jos in dreapta, si pe mine cine ma salveaza de mine insumi?! Nu stau singura ca sa nu-mi aud gandurile. Prea se aud in ecou si prea ma sperie parand a fi scornite de o minte bolnava si nu de propia-mi gandire.
A da, o sa ucid fereastra de la messenger, o sa ii bag un cutzit in oase ca sa simta si ea durerea diabolica pe care mi-o provoaca ea mie.
Si cu toate astea sunt fericita cica!

Verde

Ochelari oglinditi si fata ta palida,
Mana mea dreapta mangaindu-ti ceafa,
Tremuri ascuns, si imi sufli vant printre degete
Purtam mirosul zorilor de primavara.
Noi doi nu ne asemanam
Stiai?
             by me

De vorba cu sufletul........meu!

2009-03-16T15:07:00.000-07:00

Clair de Lune

Ma strang in brate cu palmele proptite deasupra gatului pe care atarna usor cateva fire de par uitate neprinse.Imi lipesc urechea de umarul drept si aud simfonia sufletului meu. Canta o sonata.
Mi-se face dor de Viena, de chipul orasului cu sunet de vioara. Il intreb soptit ce are, de ce nu imi mai vorbeste, cu ce am gresit sa il simt vibrand si totusi sa stiu ca e strain de mine. El nu raspunde continua sa-mi dirijeze vibratiile fara a incerca sa-mi dea un raspuns. Poate ca nici nu vrea, poate ca s-a saturat sa fie fracturat si ciopartit in zeci de mii de parti astfel incat parca dinadins eu incerc sa opresc muzica venita din interior. Imi incolaces mainile strans in jurul meu si incerc sa formulez o explicatie coerenta, cel putin din punct de vedere logic, care l-ar putea multumi si poate l-ar aduce inapoi."Sunt ciudata cand vine vorba de sentimente." soptesc in gand sperand sa-l fac sa ma auda.
Dar el nu se lasa, simt cum isi inalta mainile de dirijor cerand orchestei sa mareasca tempoul si atunci, deodata, fara vreo urma de vointa propie duc mainile la ochi si simt lacrimi siroindu-mi pe obraz. Plang sau plange. Nu stiu ce e mai rau, sa plang eu sau sa-mi planga sufletul?
Muzica s-a oprit acum, peste tot e liniste si concertul pare ca s-a terminat demult. El sta tacut dupa cortina imbartisandu-si genuchii si plange odata cu mine, durerea lui e mult mai amara si mai inradacinata decat durerea mea egoista. O coala de hartie odihneste pe scaunul din drepata lui, e mototolita si uda. Cerneala e intinsa, iar scrisul e aproape indescifrabil. Doua cuvinte imi sar insa in ochi " Iarta-ma suflete" si alte pete de cerneala par sa se subordoneze acestei ideei.
De cand ma stiu mi-am imaginat propiul suflet ca fiind un copil orfan. Un baietel cu parul blond aranjat firesc de niste vartejuri atat de nefiresti. Ma ridic si imi proptesc mainile de fereastra rece care pare a fi in ultimile zile singura mea iesire spre exterior. Vad un caine vagabond haladuind pe strazi fara noima. Acum stiu : sufletul meu nu ma poate ierta, cum nici eu nu il pot ierta pe el, avem o istorie prea lunga impreuna pentru a ne mai facem reprosuri. Durerea lui provine din faptul ca incerc sa ii dobandesc iertarea, din scrisoare. Sufletul meu nu iarta este exigent si masochist. Eu nu am certitudini in ceea ce il priveste pe el cum nici el nu mai are nici o certitudine in ceea ce ma priveste pe mine. Suntem amandoi imprevizibili si uneori de indescifrat.
Baietelul meu blond se ridica si isi sterge lacrimile , el stie ca desi povestea decurge uneori in favoarea raului binele va invinge intotdeauna, deaceea eu o sa raman intodeauna personajul lui preferat.

Fight!

2009-03-09T15:22:00.000-07:00

Imagineaza-ti cum castigi batalii sau chiar intregi razboaie, cum iesi triumfator din lupte cu capul sus si cu sabia inaltata spre cer in semn de multumire pentru divinitate. E atat de usor pentru mintea umana sa-si imagineze victorii sarbatorite cu fast zile si nopti incat cine oare se mai gandeste la infrangere?
Un barbat imbracat in zdrente cu parul ravasit si ochii tulburi, descult si macinat de foamte si de frig canta un cantec catalan pe care mi-l canta bunica cand eram de o schioapa. Acest barbat surprinzator dar nu mi-a produs mila, din contra am nutrit un sentiment de admiratie, considerand ca nimeni in starea lui nu ar putea sa cante nimic, cu atat mai putin acest cantec copliaresc plin de voiosie si entuziasm.
In fiecare minut al vietii cand m-am simtit invinsa sau rapusa de greutati mi-am amintit de barbatul acela in zdrente cantand cantecul copiilor, si cand ma gandesc la el stiu sigur ca nu exista infrangere definitiva. Exista victorii rasunatoare, batalii pierdute, capuri plecate, dar niciodata nu exista infrangere defintiva. Omul nu inceteaza niciodata sa lupte chiar si atunci cand se considera invins. Un cantec, un zmbet, un fior dezgroapa securea razboiului din tenebrele sufletului si omul incepe sa lupte uneori realizand ca de fapt niciodata nu s-a oprit.
Toti luptam, sau cel putin asa imi place mie sa cred.
Eu lupt azi pentru vise, pace si zbor. Maine voi lupta probabil pentru dragoste, putere si bani. Cine stie...niciodata nu avem certitudini in ceea ce priveste lupta, ea poate fi in zadar sau ne poate indrepta spre lupte si mai grele care insa ne vor oferi satisfactii si mai marete.

Clap and wave

2009-03-08T11:48:00.000-07:00

M-a pedepsit zapada pentru toate ineptiile si frustrarile de care am dat dovada in ultima vreme. Mi-a biciuit fatza in viteza mult prea mare datorata skiurilor, m-a pedepsit si mai rau cand m-a aruncat intr-un morman de pudra rece si alba si m-a facut sa mi se opreasca respiratia pret de doua secunde. Am fost pedepsita...dar deh, eu nu invatz prea des din greseli.
Am o leapsa...bing bing
SUNT: in cautare
AS VREA: sa plec intr-o expeditie in jurul lumii
PASTREZ: mirosuri
MI-AS DORI: sa iubesc
NU IMI PLACE: superficialitatea
MA TEM: de moarte
AUD: cand se destrama visele
IMI PARE RAU:ca nu mi-am luat la revedere
IMI PLAC: artisti
NU SUNT: multumita
CANT: oricand, oriunde, oricum
NICIODATA: sa nu spui niciodata!
RAR: ma deschid in fata oamenilor
PLANG: cand sunt singura
NU SUNT INTOTDEAUNA: rationala
SUNT CONFUZA: cand vine vorba de detalii
AM NEVOIE: de vise
AR TREBUI: sa ma las de fumat

Ganduri gandite...

2009-02-25T13:58:00.000-08:00

- A luat Oscarul Slumdog Millionare!Wow...super! Mie nu mi-a placut, nu m-a facut sa ma urc pe pereti de extaz sau sa povestesc lumii ce super film am vazut. A facut in schimb asta alt film The Curious Case of Benjamin Button. De ce? Pentru ca e cu Brad Pitt(asta e, trebuie sa recunosc), pentru ca emana o caldura inexplicabila, pentru ca este o metafora a vietii, pentru ca are o pelicula frumoasa, pentru ca imi place si de Cate Blanchett si pentru ca lumea are nevoie de povesti frumoase care sa ne hraneasca sufletul. M-am bucurat enorm pentru Penelope Cruz...si desi nu am vazut The Reader stiu ca Kate Winslet nu putea sa faca altfel decat un rol minunat.
- Am inceput sa nu mai am impliniri si asta ma face sa ma iluzionez din orice tampenie, lucru care mai apoi imi provoaca o deceptie mai mare sau mai mica, depinde de caz. Mi-se spulbera visle si lucrul asta ma doare. Ma napadesc amintirile si ma fac sa imi dau sema ca sunt in pericol. Fuga nu e o scapare.
- Citesc "Regele Scamator Stefan Iordache" e o carte care itzi da senzatia ca stai si vorbesti cu un prieten la un pahar. Numai ca uneori te trezesti surprins ca prietenul din fata ta este nimeni altul decat un monstru sacru al teatrului si anume Stefan Iordache.
- Vreau vara!

Ioana si focul

2009-02-14T16:52:00.000-08:00

Imi place ca se intampla ceva frumos in teatru, apar actori tineri foarte talentati. Am vazut "Ioana si focul" la Comedie de Matei Visniec în regia Cătălinei Buzoianu si mi-a placut ca miroase a nou. Nu stiu sa fac o insumare clara a ceea ce mi-a placut dar pot spune ca am ras cu lacrimi si ca m-am reindragostit de felul in care joaca Marius Manole, simtisem eu ceva de cand juca in Visul... iar apoi, in Inima de Caine simtirile mi-au fost confirmate. L-am uitat pentru o vreme iar acum m-am indragostit din nou de daruirea lui,de privirea cu ochii aia injectatzi , de faptul ca pune gura pe toate porcarile existente pe scena, de schelalaitul care rupe inimi. Mama zice ca seamana cu Pitisi in tinerete. Mi-e dor de vocea aia...
Nu mi-a placut de Dorina Chiriac. E lipsita de forta interioara. Suna aberant dar eu asa o simt. Au compensat insa restul actorilor care mi s-au parut foarte inchegatzi si foarte dedicati.
E ceva nou, o piesa care surprinde prin viziune.

P.S bine ca a trecut 14 februarie!
P.S.S pe nenea din poza de langa marius manole il banuiesc ca a jucat in biloxi ...

Iubesti?Pe cine?Pe mine stiu ca nu...

2009-02-09T06:17:00.000-08:00

Am scris asta pe 9 aprilie 2008 la Notes in telefonul mobil.
"Capul imi aluneca pavat de privirea ta, mintea mi-se rastalmaceste cand imi aduc aminte cum a fost si cea ajuns sa fie. Spun o poveste cu printi si zane care imprasteie praf de vise. Minunea erai tu pentru mine mai stii? Ai ramas cliseul pe care nu-l inteleg, pasii de dans caraora nu le pot pricepe ritmul, tzigara pe care mi-o aprind iar ea ramane vesnic stinsa. M-ai golit de seva si de vise si totusi tin cu dintii de tine chiar daca gingiile imi singereaza si corpul imi intra treptat in diluare. Stiu ca o sa ma desprind odata de tine. Viziuni ale viitorului imi spun insa ca o sa ajung cazuta in mediocritate odata ce imi pierd minunea. Calci in mine cu bocancii tai noroiosi si nu imi pasa eu sterg urmele mecanic fara sa le constientizez macar. Cred ca esti inca tu si incerc sa iti speculez prezenta in orice gest."

Scriu asta azi 9 februarie 2009.
Si a venit ziua in care am inchis tubul de pasta de dinti si mi-am strans blugii de pe spatarul scaunului, si mi-am luat peria,rujul si periuta de dinti de pe polita din baie, ti-am facut loc in cuier pentru ca plecau cu mine si cele 5 geci si 7 perechi de pantofi si ti-am scris un bilet pe care m-am facut ca uit sa il parfumez "Am plecat. Nu ma astepta joi ca nu vin.". Am plecat si am ramas singura si am plans si m-am simtzit abandonata si de atunci tot singura sunt si e frig noaptea si m-am saturat de sucurile cu gust de singuratate si de iesirile cu fetele si de droguri usoare luate anapoda si de iulzii efemere, dar la mine in suflet acum e curat si linste si pot sa dorm si parca sunt mai inalta.

Cand oamenii te dezamagesc ce faci?

2009-02-07T15:47:00.000-08:00

Am picat am o restanta! Da ma oftic si da nu pot sa ma resemnez! Dar in afara de restanta la sociologie azi am ramas restanta si la capitolul cat de bine imi cunosc prieteni. Superficialitatea si pitzponcismul imi displac profund si cu toate astea exista doua sau trei persoane in viata mea pentru care am facut compromisuri, pentru care am zis "da pot sa vad mai departe de ambalajul solarizat". Am zis ca pot sa incerc sa inteleg anumite fapte prin reducere la frustrarile acelei persoane, am zis ca am puterea sa privesc undeva in interior sa descopar ceva autentic si salvator. Nimic mai gresit. Astazi m-a lovit cumplita realitate. Creierul mi-a iesit din inertia provocata de straduinta descoperiri a ceva mai bun si a strigat "Gata!". Am deschis ochii larg si am simtit ca eu fac parte dintr-un alt decor total diferit de cel in care ma aflam.
Si mi-am pus tacticos salul,mi-am luat geanta de pe manerul scaunului,am strans pachetul de tzigari si am dibuit bricheta sub un servetel folosit, m-am ridicat si am iesit. Si decorul urat si tenebros a ramas inauntru, dar o parte din mine a gresit si asta provoaca frustrarea care nu ma lasa sa dorm.

Vicky Cristina Barcelona si Penelope

2009-02-05T08:08:00.000-08:00

Cate nume de femei! Nu-i asa? Anyway, faza e ca nu o sa scriu despre film si nici despre piticul Woody care ma enerveaza ca e bun domne', adica filmele lui mie imi transmit stari: diverese; anapoda; nebune;contradictori nici despre Barcelona nu o sa scriu pe care am vazut-o intr-o vara frumoasa rau. O sa scriu in schimb despre soundtrackul acestui film care pe mine ma unge asa pe creieri si pe suflet. Daca va place "spanish quitar" tadam soundtrack-ul asta o sa va trezeasca asa niste aminitiri deala de te furnica pielea, si daca nu avetzi amintiri deastea o sa va trezeasca probabil vise halucilogene. Eu simt arsitza catalana si mirosul barcelonei pana in interiorul plamanilor. E frumoasa Barca...

P.s Am zis "si Penelope" pentru ca pe mine ea m-am frapat, e vie rau in film.

-Ai regrete? -Da am. si ce bine e

2009-01-27T07:29:00.001-08:00

Alerg, fug, gonesc in nestire iar pamantl trepideaza sub greutatea pasilor mei apasatzi de dezgust, frica si teroare. Metamorfoza e lucrul de care ma tem cel mai tare. Mi-am vazut viitorul prin ochianul unui copil de 7 ani care se juca un joc stupid cu pirati si sabii cu fantezii divizate halucilogen in mintea pueril formata. Credea in fantezii si astfel m-a facut si pe mine sa cred in ceea ce am vazut fugitiv pe lentina ochianului. Mi-am ascuns chipul anesteziata parca de imaginile vazute. Tremuram si eram totodata o stanca inmarmutrita. Pierzis retina reda filmul : un birou, un calculator, o femeie cu ochelari redeusi dimensional, o intebare "ai regrete", un raspuns "nu, nu am", un zambet sters care nu spune nici o poveste. Ochianul cade se rostogoleste pe mocheta aramie, copilul se sperie, iar eu fug,alerg si gonesc in nestire.
Mi-e frica de viitor, ma sperie, ma anihileaza. Vreau sa am regrete si nu vreau birouri, nu vreau ochelari si nu suport intrebarile de genul asta.

Tigari, cola si depresie

2009-01-19T08:40:00.000-08:00

Prima sesiune. Simt deja cu mi-se netezeste creierul si incep sa am halucinatii. Ma gandeam ca in ultimele trei zile stau ,cad ca prostu pe ganduri si incep sa imi amintesc toate amintirile frumoase sau cel putin unele dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am. Sap ca bezmetica in propia-mi memorie dupa amintiri care imi trezesc sentimente spectaculoase. Incep sa cred ca asta e salvarea mea. Am renuntat la ideea ca tigarile si cola imi pot aduce vreo alinare sau macar ma pot face sa dau vreun randament intelectual. Mai am 6 examene si eu stau si scriu pe blog, ma uit la Heroes si citesc despre Condoleezza Rice. Ma amuza la maxim nepasarea pe care o am. Cum sa ma tratez? M-am gandit sa plec intr-o expeditie. M-am gandit sa dezvolt metode noi de copiat. Mhmmm...ehh o trece si sesiunea asta, mai aiurea e ca urmatoarea sesiune e in pragul verii, pffff...si ce imi place vara!

P.S M-am gandit si sa schimb sistemul de predare romanesc sa il fac mai antrenant. Cred ca asta e cheia unor sesiuni mai dinamice. :))
P.S.S Poza e o amintire frumoasa.

Ce este depresia?

2009-01-09T13:35:00.000-08:00

Depresie este atunci cand ochii ti-se indreapta in puncte fixe si uiti ca punctele fixe nu pot fi strabatute cu privirea, nu sunt translucide sau distructibile. Depresie e atunci cand ai in privire un amalgam de angoase, vise destramate si neampliniri inventate sau reale care te fac sa te gandesti la cuvinte ca "parasire","fuga","uitare" si in cazuri particulare la "expediti". Depresie e atunci cand incepi sa te gandesti la moarte ca la ceva frumos pentru ca stii ca cineva drag te asteapta acolo daca pleci de aici, insa uitzi sa mai pui in balanta faptul ca acolo e o persoana in comparatie cu cei de aici care sunt intr-un numar mult mai mare si care te iubesc inzecit. Depresie este atunci cand comunicarea ti-se pare puerila, formala si anosta; cand simtzi ca tu dai mai mult decat altii si nu primesti nimic in schimb; cand vrei sa schimbi totul sa o iei de la capat dar stii ca nu ai puterea de a face asta.

Depresie este atunci cand esti lucid si scrii despre depresie insa nu te poti descatusa de acest sentiment care te macina si te face sa devi o alta persoana. Ma intreb oare e o boala sau e doar un sentiment trecator?

Mai am oare vise?

2009-01-05T15:06:00.000-08:00

O senzatie de anxietate, o senzatie de infatuare , o senzatie de deziluzie. Aceste trei senzati sau mi-as permite sa le numesc trairi pot arunca un om in niste tenebre ale sufletului greu de imaginat. Pasind in fatza ti-e greu sa ajungi la final sa intelegi finalul, sa-l acceptzi. Ai vrea sa spui stop dar dar degeaba, pasesti inainte nefiresc de cumpatat si cu toate astea nu poti sa te opresti. Dualitate trup suflet se manifesta in acest caz ireversibil si in totala neconcordanta. Uneori trupul o ia cu mult inaintea sufletului care simte necesitatea sa zaboveasca un pic in pragul usii pentru a asimila impactul transformari.
Nu vreau sa trec pragul, vreau sa stau in prag si ocazional sa ma pot intoarce spre nucul din gradina. Mi-e frica sa intru in casa sa ma asez in pat si sa inchid ochii.

P.s Poza o am in cap,din pacate nu si in calculator.

The Notebook

2009-01-04T14:38:00.000-08:00

"Allie: Stay with you? What for? Look at us, we are already fighting.
Noah: Well that's what we do. We fight. You tell me when I'm being an arrogant son of a bitch and I tell you when you are being a pain in the ass. Which you are 99% of the time. I'm not afraid to hurt your feelings. You have like a two second rebound rate and yoru back do doing the next pain in the ass thing."

Am tot intarziat sa vad acest film, desi se afla de mult pe lista mea de "must see movies". Nu stiu de ce si nici acum nu imi dau seama daca am facut bine ca l-am vazut in perioada aceasta care nu as numi-o tocmai fericita din viata mea, cert este ca la sfarsit am concretizat oarecum banal: "O dragoste ca asta nu exista in viata reala." Si ce? Si punct. Nu exista si gata.
Filmul asta m-a facut sa am fiori, sa simt ca e frumos dar totusi ca ma doare asa tare. Fetelor uitatzi-va merita. Exista o expresie in lb engleza care se foloseste dupa ce ai vazut filmul impreuna cu prietenul "she notebooked you" ("she" referindu-se la tine) si se traduce nu stiu cum naiba.:)) Am plans dar nu stiu de ce. Nu as spune ca neeaparat filmul m-a facut sa plang, ci conceptul de a intalni o dragoste atat de incredibila.

2009

2009-01-02T16:17:00.000-08:00

Este a treia zi din anul proaspat inceput si inca nu am pus pe hartie proiectele pe care le am de indeplinit, visele pe care le am de visat, amintirile pe care le am de uitat. Sunt inca cu mintea si cu sufletul in 2008. Ce an! L-as numi cel mai greu din viata mea curenta. Cand l-am lasat in urma la ora 00:00 in noaptea de 1 ianuarie am simtzit ca mi-se ia de pe umeri o povara grea. Simt inca greutatea lui si stiu ca o sa o simt de acum incolo mereu chiar daca povara nu mai e pe umerii mei atat de apasatoare. A fost un an mai intai de toate greu, pe alocuri frumos si plin de magie, presarat cu descoperiri puerile. A fost si anul care mi-a schimbat viziunea asupra vietii ca o lupta nencetata cu timpule de unde timpul iese intodeauna invingator. A fost un alt an care a trecut .
Pentru 2009 promit un singur lucru sa invatz sa iubesc mai mult.

HAPPY HAPPY NEW YEAR!
La multi ani!

E decembrie.

2008-12-21T08:45:00.000-08:00

E decembrie si nu am scris delooc. E frumos in decembrie sa scrii despre cadouri despre Mos Craciun, despre spiritul Sarbatorilor si totusi eu nu am scris.
As vrea acum sa scriu despre cat de greu e sa pierzi pe cineva drag, dar nu pot scrie nici despre asta, nu ma lasa un nod in gat, un nod in suflet. Parca tastarura, cuvintele, literele si semnele de punctuatie sunt atat de artificiale in fata sentimentului pe care il simt.
Si despre ce sa scriu totusi gandindu-ma ca aparent nu pot sa scriu despre nimic. O sa scriu insa despre orasul care mi-a salvat Craciunul, care m-a scos din prapastie si mi-a aratat ca intotdeauna exista si o lumina undeva, chiar daca e departe. O sa scriu despre Viena, careia vreau sa-i multumesc ca unei doamne de origine burgheza care se opreste sa-i intinda un covrig cersetorului muribund si infometat. Multumesc!

Miroase a Gluhwein si a Punch si mie imi curg lacrimile uitandu-ma fix la luminitele care orneaza strada ce duce de la palatul Hofburg la Stephansdom. Ma intreb cum am ajuns aici in locul asta. Daca ar fi si el aici sa vada feeria asta de beculete, ce ar zice? Oare cum ar reactiona? Asta nu o sa stiu niciodata. Simt cum ma frige palma stanga. Tocmai mi-am cumparat un pachet de castane. Imi era dor sa mananc castane. E frig si imi place, e foarte frig, dar frigul ma face sa uit, ma face sa ma gandesc doar la clipa curenta si la cum sa fac sa nu imi mai fie asa frig. Ma uit prin vitrine, ma simt ca la expozitie deoarece intodeauna mi-sa parut ca vitrinele marilor firme arata ca un vernisaj in aer liber. Ma gandesc sa fac un plan de bataie pentru cumparaturile de maine. Ce ciudat suna, dar imi place sa ma gandesc la cumparaturi pentru ca ma fac sa nu mai gandesc. Ahh maine pe Mariahilferstrasse, o sa cumpar cadouri si o sa imi iau si eu ceva, cizme ,ceas, geanta inca nu m-am hotarat. Ce comercial , dar sincer asa e frumos Craciunul, la inceput ai o lista lunga in cap iar pe 24 decembrie pui capul pe perna multumit si fericit cu gandul ca ai indeplinit tot ce aveai de indeplinit. Te simti multumit ca ti-ai atins obiectivele. De fapt viata in general e despre obiective. Important e ca obiectivele care le ai de indeplinit in aceasta perioada sa fie invaluite in ceva sacru, aproape sfant.
Am luat un ingeras de lemn de la casutele de lemn insiruite in fata primariei, mi-a placut fata vanzatorului asa mult, era un om bun sunt sigura de asta. Si ingerasul e frumos o sa-l pun in partea de sus a bradului ca acolo imi place mie sa pun ingerasii.:))
Miroase a Gluhwein dar nu mai plang, Viena m-a salvat. Cu mirosurile ei alese, cu eleganta si caldura ei m-a facut sa intzeleg ca pe cei plecati dinte noi nu o sa-i mai putem aduce niciodata inapoi. Important e sa stim sa-i tzinem langa noi pe cei dragi care acum sunt cu noi.
P.s Cred ca o sa dau ingerasul cadou cuiva drag. Asa e frumos in decembrie sa daruiesti din inima.

Dragostea dureaza trei ani

2008-11-24T12:18:00.000-08:00

"Dragostea cea mai puternica este cea neimpartasita. As fi preferat sa nu stiu, dar asta e realitatea: nimic nu e mai rau decat sa iubesti pe cineva care nu te iubeste- si in acelasi timp, este cel mai frumos lucuru care mi s-a intamplat vreodata. Sa iubesti pe cineva care te iubeste este narcisism. Sa iubesti pe cineva care nu te iubeste, asta da, e dragoste."
"In secolul XX dragostea e un telefon care nu suna."
"Acum inteleg in sfarsit, fraza lui Camus:" Trebuie sa ne imaginam ca Sisif era fericit."El voia sa spuna ca repetam toata viata aceleasi prostii si ca poate tocmai asta este fericirea. Va trebui sa ma agati de aceasta idee. Iti iubesti nefericirea pentru ca este alcatuita din nenumarate reveniri."
"Nu mai avem familii, nu mai avem sate, nu mai avem Dumnezeu. Inaitasii ne-au eliberat de toate aceste piedici si, in locul lor au deschis televizorul."
"Am intzeles, mai ales,ca, pentru a fi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit. Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida. Dragostea care dureaza trei ani este aia care nu a urcat p munti si nici nu a ajuns in prapastii, aia care iti cade mura-n gura."

Aseara mirosea a tine.

2008-11-14T14:10:00.000-08:00

Intra usor,parchetul scartaie iar usa parca se clatina dinadins ca sa-mi semnaleze pericolul. Imi adances capul in perna. Nu vreau sa ma trezesc, nu cred ca e momentul. Si totusi vine, simt miros de cirtice combiant cu lemn de santal si nu-mi mai place. A incetat sa mai imi placa cand parfumul a ramas uitat intr-o sticla pe o politza din baie fara sa mai prinda vreodata forma. Si totusi...azi are forma si imi invadeaza simtzul olfactiv. Dar pleaca, te rog,e multa vreme de cand te-am sters din minte. Strig pe dinauntru disperarea fara a putea schitza insa nici un gest. Ma bate gandul sa deschid ochii sa-l ucid cu privirea, sa-i spulber cautarea, sa-i faram aripile. Dar poate fi amagitoare senzatia de putere, el intotdeauna a fost mai dominant in mine decat as fi vrut eu sa las sa se vada.
Nu stiu daca nu deschid ochii de teama infrangeri lui sau de teama infarngeri mele.Imi dau seama subit ca vreau sa il contrazic, ca vreau sa-i vad expresia ironica si intrigatoare...ca vreau sa zic "nu vreau" chiar daca toata fiinta mea striga contrariul, sa-l las sa isi dea sema singur si sa inceteze sa ma mai ia inseama.

Am deschis ochii.Stiam ca nu era el. Era altul. Ceva banal...isi schimbase parfumul.

Sunt

2008-10-28T09:03:00.000-07:00

...o parte din mama
...in jocurile din fata blocului pe care si astazi le mai joaca copii dar cu care mie mi-se pare ca nu am absolut nici o legatura...si cand te gandesti ca le jucam si eu odata
...in fiecare poveste spusa frumos si inteleasa de mintea unui copil
...in diminetile friguroase de iarna cand prichindeii se trezesc sa se duca la scoala si sunt imbracati pe sub patura de mamele grijuli
...in fiecare frunza din parc de la eroilor cum duce drumul spre scoala 150, fiecare pietricica, fiecare bancutza,fiecare zgomot de skate,acolo sunt eu...in tot si in toate
...in drumul spre dumi(profa de istorie),pe ploaie sau cand e vreme frumoasa
...in primul te iubesc rostit din gura lui, pe care l-am crezut orbeste si pe care inca il mai cred desi stiu ca nu are nici un fundament...si tocmai pentru asta primul "te iubesc" este singurul in care mai pot sa cred...pt ca nu are forma
...in parcul cismigiu unde mi-am petrecut oarecum copilaria...acolo langa fosior la fanfara cand il intebam pe bunicu de ce acolo nu canta nimeni niciodata...sunt momentul aceela si aerul pe care il respiram atunci
...in fiecare tzigara fumata prosteste de un adolescent prima oara,cu gandul ca o singura tzigara nu poate sa doara si nu cauzeaza nici rau
...un strop de ploaie care pica pe Oxford Street, un fir de nisip de pe plaja mea si a tuturor, o raza de soare care mangaie petalele muscatelor la agapia
...in mirosul cartii despre diana
...in orice pahar de coca cola
...minutele in care se produce sfarsitul... pentru ca urasc sfarsiturile dar in aceelasi timp nu pot trai fara sfarsituri
...in oglindirea din ochii lui cand mi-a spus ca pleaca si nu se mai intoarce prea curand
...la niagara cand plangeam de fericire ca sunt acolo atat de aproape si totusi ma simtzeam atat de departe
...intr-o zi de vara cand am aflat ca am intrat la facultate si cand am vrut sa plec la mare, sa o vad si sa-i dau "buna ziua"
...copil nebun care face lumea sa rada insa pe cei pe care ar trebui sa ii faca sa rada ii face mereu sa planga
...o oarecare care incearca sa-si gaseasc un drum, o directie ,un scop

You are a genius...

2008-10-18T12:50:00.000-07:00

Nu stiu exact ce am de imi vine sa vorbesc despre asta.
Ma gandesc ca in ziua de azi ne alegem modele prea superficiale pe niste criterii total puerile si uitam sa apreciem personalitatiile...oamenii care chiar conteaza, artistii prin excelenta, oamenii de geniu. In fine ideea e ca eu mi-am ales cateva modele in viata si modelele aceelea le-am ales datorita calitatilor deosebite pe care simt eu ca aceesti oameni le au sau le-au avut. Nu m-au interesat niciodata parerile care ponegreau sau ponegresc parerea mea despre modelele mele in viata deoarece intodeauna o sa fiu hipnotizata de marile reusite ale acestor oameni si mai putin de can-canuri. Realizarile si povestile lor spun multe, mult mai multe decat faptul ca se drogau, beau sau isi inselau sotii sau sotiile...aceeste lucruri sunt atat de lumesti in comparatie cu realizarile acestor oameni incat nici nu mai conteaza...un geniu ramane intotdeauna un geniu , nu conteaza restul.

P.s Einstein a avut 12 amante, iar doua dintre ele au avut privilegiul sa-i si devina sotii. Si ce daca...cat de lumesca, cotidiana si limitata este aceasta informatie in comparatie cu ce a realizat acest incredibil om de geniu.

Conspira universo conspira....

2008-10-07T10:46:00.000-07:00

Nu conteaza unde esti si nici ce faci in acest moment.
Ceea ce conteaza cu adevarat este sa stii ca in fiecare clipa a vietii mele m-am gandit la tine, ca desi fara a te cunoaste, fiecare pas in drumul meu l-am facut pentru a ajunge la tine, si in fiecare dimineata deschid ochii cu speranta ca te voi gasi.
Mai devreme sau mai tarziu o sa vii.
Si in fiecare noapte ii cer lunii sa te ghideze prin propia-ti viata pentru a putea ajunge mai repede la mine.
Pentru mine nu conteaza ce ai trait inaintea mea, ceea ce conteaza este ca chiar daca nu ne cunoastem, dragostea exista deja in mine.

Ti-sa intamplat vreodata sa simti ca universul conspira pentru implinirea visului?
Nu.
Nici mie. Dar pentru prima oara cu minte aproape in ceatza si cu scrisul intortocheat si de nedescifrat il rog din toata inima... conspira universule conspira pentru indeplinirea acelui vis.
Vreau un vis implinit.

*poza nu are vreo legatura cu postul decat in mintea mea bolnava...

Pitic

2008-10-05T13:16:00.000-07:00

imi plac copii asiatici cand sunt mici sunt aproape ireal de frumosi si perfectzi.

Despartzire...

2008-09-24T16:42:00.000-07:00

- pleaca ma
-ia-ma de mana!
-pleaca ma
-unde sa plec ma? cum sa plec daca mi-ai intrat in suflet, in piele? itzi simt respiratzia si atunci cand nu respiri, daca ramai vreodata fara aer...spune-mi caci potzi sa respiri prin mine. Te vad, te vad si acolo unde nu vreau sa te vad, te vad mereu pe tine si uit sa ma mai vad pe mine. Ma crezi ca daca vreau ceva in lumea asta...vreau sa fiu tu iubita de mine...vreau sa stiu cum e sa fiu eu dragostea in starea ei pura...tu esti asa pentru mine. Cum sa plec? Unde sa ma duc cand eu stiu doar un singur drum. Drumul spre tine mi-a devenit adresa permanenta, te gasesc in tot. Tu esti in vocea aleia de la metrou care zice "urmeaza statia constantin brancoveanu", esti in ceaiul meu cu aroma de scortisoara, esti in mina pixului meu albastru, esti in frigul de la 5 dimineata, esti in fularul colorat atarnat in cuier, in fiecare replica din "sweet november"...si lista e lunga dar ma opresc aici pentru ca ma pierd pe mine regasindu-te pe tine in tot. Eu. Cuvantul asta l-am uitat. Mi-am pierdut identitatea in parul tau, in palma ta, in ochii tai. Am ajuns sa te scriu, sa te ingan, sa te cant, sa te vorbesc, sa te aud si atunci cand taci. Vrei sa plec? Plec ma. Vrei sa nu ma mai intorc? Nu ma mai intorc ma. Dar o sa rami singura in timp ce eu o sa te am pe tine. Nu te uit pentru ca nu pot, nu vreau si nu trebuie. O sa devin mai puternic prin tine...am luat din tine tot si sunt altul, te-am secatuit de tot ce aveai tu mai bun si mai frumos...eu incep sa gasesc drumul spre om, spre fiinta suprema.
- si eu cu ce raman?
- cu regretul ca ai fi putut sa ma iubesti un sfert din cat te-am iubit eu, pentru ca puteai iubi absolut dar n-ai facut-o. Eu am luat tot frumosul din tine, asa cum magnetul atrage numai fierul autentic ci nu aliajele, tu nu ai luat din mine decat deseurile unei personalitati in formare. Ai luat fricile, indoielile si frustrarile mele.
Ea surase vag.
-tu nu stii cine sunt eu.
-cine esti?
-Adolescenta

Atunci tanarul isi lasa mainile in palmele tremurande. Incepea sa intzeleaga ca a pierdut-o cu adevarat, si atunci realiza ca odata cu ea pierdea si prima dragoste, si primul sarut, si prima tzigara fumata pe ascuns, prima petrecere adevarata, primul foc de artificii, lumea de poveste din copilarie, scoala generala, taberele cu clasa, catzelusul maroniu, inocenta si... Ochii ii sticleau ca doua lumini ale sperantei in dupamiaza tarzie de august...si ani de liceu.
Realiza ca luase de la ea tot ceea ce ea vroia sa ia.
Fata dadu sa plece. El o prinse de mana.
-Itzi dau tot inapoi dar nu-mi lasa asta.
-Ce? zambi fata cald indreptandu-si ochii mirata spre el
-Amintirile.
Ea se intrista brusc ca si cum vorbele lui ii provocara o durere ascunsa.
-Sunt cele mai frumoase.
-Da dar dor. Dor pentru ca nu potzi sa reiei clipa, sa retraiesti momentul. Nu vreau asta...nu,nu vreau durere asta.
-Obisnuieste-te !ii raspunse fata cu o voce inceata. Tot ce este frumos doare mai devreme sau mai tarziu. Amintirile provoaca dor de tot ceea ce a fost, de tot ceea ce va fi. Si dorul dragul meu...doare.
Fata zambi absent isi lua geanta colorata de pe asfaltul care inca mai pastra urmele unui sotron si ii saruta fruntea.
-Te iubesc! spuse el
-Ma vei iubi mereu! spuse ea chihotind trezindu-i baiatului amintirea fetitzelor care se jucau mereu duminica dimineatza cu papusile in fata blocului sau. Pa! adauga ea.

El nu spuse nimic. Ii auzi pasii departandu-se de banca pe care statusera mai devreme amandoi. Se intoarse mereu in locul acela in cautarea fetei...ea nu a mai revenit niciodata.

Atena...provoaca dor.

2008-09-10T05:01:00.000-07:00

Merg la Atena de 3ani incoace in fiecare vara.
Ce pot sa spun despre acest oras...ca are o frumusete clasica...frumusetea pe care o da mare orcarui oras. Miroase a arsita, a praf, a mancare greceasca. Stiu totul despre atena sau cel putin asa cred, vreau sa cred ca am descoperit-o cu totul ca pentru mine ea nu mai are nici o enigma, ca in fata mea se prezinta pura fara nici un secret. Desigur aceasta e doar o parere , o senzatie pe care o am datorita faptului ca am explorat multe fatete ale acestui oras. Si totusi mai sunt multe de descoperit.
Poate altadata...3 este un numar sugestiv, pentru ca nu planuiesc o rentoarcere in orasul zeilor intr-un viitor apropiat. Atena este un oras frumos care te poate fascina intr-o maniera greu de descris... si totusi dupa o saptamana sau doua ajungi sa ai senzatia specifica romanulu de dor. Dor de ce? Mie anul asta mi-a fost dor de ploaie, de londra, de biciclete.

Imagine...

2008-09-06T16:57:00.000-07:00

Imagineza-ti o seara de vis. Imagineaza-ti un moment din viata care merita toata viata ta. Imagineaza-ti ca esti fericit pentru ca exista fericirea. Imagineaza-ti ca muzica uneori poate salva suflete, ca armele pot aduce pace, ca tu poti schimba lumea, ca realitatea este defapt poveste.

Si totusi mai bine deschide ochii...si opreste-te din a imagina. Fericirea nu ar mai fi aceeasi daca nu ar existat tristete, pacea n-ar mai avea aceeasi seminificatie daca nu ar exista razboaie, inceputul va fi intodeauna umbrit de prezenta sfarsitului. "Vreau acasa". Si totusi ce ar mai fi acasa daca nu ar exista departarea.
Viata inseamna contraste iar arta de a trai nu consta in a itzi inchide ochii si a incepe sa itzi imaginezi...arta de a trai inseamna a stii cand sa deschizi ochii fara a uita sa-i mai inchizi uneori. De ce? Pentru ca imaginatia itzi da puterea sa mergi mai departe, insa trebuie precizat ca nu te trece peste greutatile vietii.

p.s magic night...

cata birocratie...

2008-09-04T02:23:00.000-07:00

4 ore ca sa platesti o amenda...
cum sa pierzi 3 ore daca nu chiar patru nu numai ca sa platesti amenda ci ca sa gasesti locul unde o poti plati...ai bani in buzunuar si nimeni nu vrea sa ii ia...nu ai cui sa ii dai...nimeni nu stie nimic...o ceata de oameni nu sunt capabili sa iti dea un raspuns la o intrebare care este considerata ca apartinand domeniului lor...incapabilitatea este vadita...te iei cu mainile de cap...de ce totul in tara asta trebuie sa fie complicat...pana si plata unei amenzi...in final amenda ajunge sa nu fie ea in sine pedeapsa data pentru savarsirea unei fapte incorecte(infractiuni) ci timpul si nervii pe care il manaca platirea acestei amenzi sunt adevarata pedeapsa.
uhhhhhhhh...urasc amenzile!

Frumoasa tara pacat ca e locuita de unii

2008-08-19T11:11:00.000-07:00

Am fost la voronet. De fiecare data cand merg in Moldova raman surprinsa de cate ceva. A fost a treia oara cand am fost la voronet si m-a intristat faptul ca acest loc absolut superb cu manastirea Voronet care este unica nu progreseaza. Se fac pasi mult prea mici pentru renovarea manastirii. Sper cu toata aversiunea pe care o am pentru gigi becali sa faca el ceva pe acolo, ca asa se aude prin sat cum ca domnu' becali doneaza pentru manastire. Ideea e ca daca face asta foarte bine nu conteaza in aceasta discutie alte insusiri ale acestui domn pe care eu ca si multa alta lume le detestam.
Despre Moldova asadar imi trezeste amintiri frumoase de cand eram copil si am mers cu tata sau din excursile cu scoala. Cand invatam pentru bac aveam asa un dor domne' de tzara de Humulesti lui Creanga, de povestea de dragoste care m-a fascinat cand eram mica ajunsa prima oara prin locurile astea dintre Eminescu si Veronica Micle, de albastrul de Voronet si de peisaj. Revenind asadar la Voronet am stata la pensiunea elena, o pensiune foarte frumoasa , cu un restaurant care serveste o super mancare si cu raul Moldova putin mai incolo. Frumos loc n-am ce zice...chiar m-a impresionat. E liniste si seara e un cer instelat de mare efect. Vroiam sa merg la Agapia dar nu am mai avut timp...mi-a parut rau. Ideea este insa ca de fiecare data cand revin ma bucur pentru ca simt ca descopar ceva nou insa ma intristez pentru ca imaginea din copilarie se pierde treptat. Vedeam Voronetul copilariei mele locuit de maicute simpatice, incarcat de povesti, alaturi de tata care era desi suna surprinzator parca era alt tata p atunci. Azi e un loc la fel de minunat insa istoria care am invatat-o in scoala ii da alta imagine, povestile au disparut, maicutele sunt batrane si fac eforturi sa stranga donatii din toate partile pentru a salva manastirea. Ramane un loc frumos dar cand eram mica era un loc de vis. Nu mai vorbesc despre masinile de italia care asculta manele ca as strica farmecul locului. Asa e peste tot la noi avem o tara frumoasa pacat ca e locuita de unii de care nu scapi oriunde te-ai duce. Nu le-as zice tarani pentru ca pe mine cuvantul asta ma duce cu gandul la o imagine extrem de nobila ..le-as zice cocalari sau mai stiu io cum.
In orice caz si la noi e frumos, trebuie doar sa ignori unele detalii.

P.s De Humulesti lui Creanga inca imi mai e dor dar o sa fac eu cumva sa ajung si acolo.

Despre muzica...

2008-08-16T05:33:00.000-07:00

Ascult un album. Imi place o melodie . Imaginea albumului in viziunea mea nu este cea pe care o da artistul, gandindu-ma la albumul sau la formatia respectiva imi rasuna in cap melodia p care eu am aleso ca fiind melodia melodiilor. E melodia aia pe care nu te poti opri sa o canti, pe strada, in masina, in statie la 300, cand invetzi pentru bac, in club cand muzica e data la maxim si auzi bubuielile fara sentiment melodia itzi vine mereu in cap, ea merge cu orice, orchestratia melodiei poate fi formata din claxoane, galagie, sunete de furculite si pahare. Am avut si eu melodii putine trebuie sa precizez care mi-au persistat in cap luni intregi. Ajunsesem sa le urasc si sa le iubesc peste masura, ajunsesem sa mi-se para ca am o relatie speciala cu melodia respectiva, credeam ca un cuvant sau un vers e important numai pentru mine, melodia semnifica ceva numai in minte mea numai eu o simteam intr-un anumit fel...sau cel putin asa credeam eu. Prima dezamagire Sweet Child of mine de la Guns N' Roses. Am facut un cult pt melodia asta, adica ma opream din orice daca o auzeam, devenisem dependenta o aveam p mp3 player (p atunci nu era iPod) de mai multe ori repetat ca sa nu ma mai obosesc sa o schimb. Si ce sa vezi dupa ceva timp...o aud pe o prietena spunand ce tare e melodia de la Guns N' Roses, nici macar nu stia cum se numea melodia, sau parca stia melodia dar nu formatia...in fine. Pffff...apoi vine concertul black eyed peas si ce sa auzi surpriza Fergie interpretand melodia melodiilor mele. Horror de-a dreptul! Dupaia a urmat dezastrul in club o auzeam , la majorate. M bucuram sa o aud dar parca intimitatea intre mine si melodia propriu- zisa disparuse. Muzica e pentru toti dar mie imi place uneori sa gasesc ceva ce vreau sa cred ca altii nu gasesc, desi cu siguranta gasesc si ei.
Am votat p forumul lui tudor chirila ca vreau videoclip la melodia 17 ani desi melodia mea preferata de pe albumul Vama este cu certitudine sufelt normal, dar stii cum e ...daca are videoclip pe mtv poate sa prinda la oricine. Eh, acum exagerez oricum macar ma consolez cu gandul ca nu o sa o aud in cluburi.
Ideea e nu ca daca are videoclip iubesti mai putin o melodie, doar o vezi altfel. Cine nu stie melodia lui J. Lennon "Imagine" si totusi eu inca mai simt furnicaturi cand o ascult.

Cat e de frumoasa Londra

2008-08-11T11:05:00.000-07:00

M-am intors de o saptamana de la Londra. Mi-se parea aberant sa ma apuc sa scriu despre cum a fost ce am facut, daca o sa vreau vreodata sa fac chestia asta probabil ca o sa ma apuc sa imi fac un blog cu tematica jurnal de calatorie, nu vreau deocamdata sa fac chestia asta deci mi-se pare un pic aberant sa scriu despre Londra ca oras cu obiectivele ei turistice, restaurante, hoteluri etc. Si totusi de cand am venit ma tot gandesc la Londra, stau si ma uit pe pereti gandindu-ma ce oras fascinant, ce loc, ce mixaj de culturi. Londra nu e un oras capitala londra e un mod de viata. In viziunea mea pana si felul cum respira londonezi e diferit de cel al restului planetei. La Paris am avut senzatia ca esti artist numai pentru ca te afli in orasul luminilor la Londra nu am avut nici o senzatie, pur si simplu am vazut viatza in toate formele ei, lumea acolo traieste, nu se preface , nu are masti. Se conduce pe dreapta pentru ca asa a fost din totdeauna , barbatii inca mai sunt gentlemani, se vorbeste engleza aia perfecta, se merge cu autobuzul etajat la fel ca in trecut si londra itzi da sansa sa mai speri inca la povesti cu printi si printese. Londra miroase, va zic eu are miros. Miroase a piatra udata de ploaie si a parfumuri scumpe.
Ma gandeam ieri, cat de frumos e sa itzi fixezi ceasul dupa suntetul big benului dar in aceelasi timp costa. Da, londra costa dar isi merita pretul. Fiecare piatra are istorie, fiecare stalp fiecare felinar spune o poveste. Asadar daca vreti istorie si povesti cu regi si regine mergeti la londra si ratati tenerife sau mai stiu io ce insula exotica. Londra va va spune o poveste si va va da o lectie de viata de neuitat. Pffffffffffffffffffffff....cat e de frumoasa londra cu casele ei perfecte, cu barbatii impracati impecabili, cu soho, cu parcurile ei nesfarsite.

p.s Am uitat sa mentionez cat e de frumoasa londra chiar si atunci cand ploua...si ploua mai mereu

Sa vrei sa scrii si sa nu potzi

2008-07-26T07:24:00.000-07:00

Am terminat un an greu zic eu din multe puncte de vedere. Ma gandesc ca eu,si poate mai sunt multzi ca mine,am alta imagine asupra terminari anului. Pentru mine anul se termina cand se termina scoala. Atunci e momentul cand simt ca "s-a mai dus un an". Sfarsitul anului scolar e sfarsitul anului pentru mine. Imi aduc aminte cand eram mica si se termina scoala la 15 septembrie se incheiau mediile, o serbare, un suc si dupaia vacantza cu bunicii la herculane sau la felix, cu mama si cu tata la mare ,mai mergeam in vreo tabara...simtzeam vara. Si acum cand imi aduc aminte de aceea perioada simt ca sentimentul de vara e palpabil, simt soarele copilariei in mana.
Acum, anul acesta e primul an din viatza mea in care vara mea e o vara tarzie,tomnatica aproape, are gust de bucurie combinat cu melancolie si pe alocuri chiar tristetze. Ma bucur, ma bucur sincer ca am intrat la stiinte politice cu 9,00, stiu ca am muncit pentru nota asta mult mai putin decat au muncit altzi dar norocul ti-l faci uneori si cu mana ta. Ma bucur ca am intrat desi stiu ca sistemul romanesc de invataman e aproape la pamant si ca o facultate in Romania de azi poate sa o faca oricine...totusi ma bucur. Bine, bine si de ce tristete atunci? Pai in ultima vreme simt cum trece timpul, ii simt sueratul in urechea dreapta. Faptul ca s-au dus ani de liceu, ca mai am ceva si fac 20 de ani, ca poate in curand ma apuc de munca ma infioara. Ma furinca pielea numai cand ma imaginez in spatele unui birou secretara sau mai stiu io ce receptionista. DoAmNe...stiu ca multora li-se pare o imagine mult mai frumoasa decat aia cu lucratorul de la mc' dar eu cred ca ala de la mc' e mult mai fericit decat ala dintr-o multinationala...nu stiu asa am eu senzatia. E ca si vorba aia "Mai bine un Socrate nenorocit, decat un atelt multumit."
In fine trecand peste asta...consider ca am niste probleme serioase in ceea ce priveste scrisul. Ieri vrand sa ii scriu un mail cuiva de peste mari si tari am realizat ca nu pot sa scriu. Trebuia sa ii povestec de balul de absolvire,de bac,de admitere , ca m-am certat cu X cu Y si parca nu imi venea sa ii scriu nimic si atunci am realizat o chestie foarte dubioasa. Atunci cand evenimente importante din viata ta se succed cu viteza maxima nu itzi mai ramane timp sa te uitzi inapoi, nu potzi nici macar sa le povestesi, e suficient gandul ca le-ai trait. Deci mai am nevoie de ceva timp draga andreea pana ce o sa am puterea necesara sa itzi povestesc cum a fost. Departarea e uneori o piedica mare intr-o prietenie.
Poate deaia m-am apucat si de scris pe blog...pentru ca am impresia ca nu mai pot sa scriu.
Ironia e ca acum realizez ca am reusit sa scot ceva randuri...